România nu se prăbușește din lipsă de oameni capabili. Se prăbușește sub povara intereselor de partid, a numirilor politice și a unei clase conducătoare care pare să fi uitat cui îi datorează funcțiile pe care le ocupă.
Companii de stat care ar trebui să fie motoare ale economiei sunt transformate în câmpuri de luptă pentru influență. Reformele sunt amânate, deciziile sunt blocate, iar profesionalismul este înlocuit prea des de obediența politică. În timp ce economia are nevoie de investiții, eficiență și predictibilitate, cetățenii asistă la un spectacol al orgoliilor și al calculelor electorale. În ultimele luni, dezbaterile privind reforma companiilor de stat și blocajele politice au alimentat îngrijorări serioase cu privire la direcția economiei și la capacitatea statului de a implementa schimbările asumate.
Cea mai gravă nu este incompetența. Cea mai gravă este indiferența. Indiferența față de oamenii care muncesc cinstit, plătesc taxe și speră că, într-o zi, statul va lucra și pentru ei. În loc de respect, primesc aroganță. În loc de soluții, primesc scandal. În loc de responsabilitate, primesc promisiuni reciclate.
Un stat nu cade într-o singură zi. Cade puțin câte puțin, atunci când interesul public este sacrificat pentru interese de grup. Cade atunci când funcțiile devin recompense politice, când meritul este înlocuit de relații, iar competența este privită ca un obstacol.
România nu mai are nevoie de lideri care să vorbească frumos. Are nevoie de lideri care să construiască, să răspundă pentru deciziile lor și să pună interesul național înaintea interesului de partid.
Mesajul către întreaga clasă politică este simplu și fără echivoc:
Nu vă mai jucați cu destinul unei țări. România nu este proprietatea niciunui partid. România aparține cetățenilor ei.
Iar către români:
Nu acceptați normalizarea eșecului. Nu acceptați ca mediocritatea să conducă. Nu acceptați să vi se spună că nu se poate. O țară cade atunci când oamenii buni tac. O țară se ridică atunci când cetățenii cer responsabilitate, competență și respect.
Atenție! Cade țara. Întrebarea este cine va avea curajul să o ridice înainte să fie prea târziu.
