Trăim în epoca simulacrelor, unde un act de curaj pur, de o noblețe aproape biblică, este imediat confiscat, ambalat în staniol electoral și servit publicului ca o dovadă a eficienței USR. Cazul pădurarului Aurel Frandeș, omul care le-a smuls pe cele două fetițe din ghearele morții, după ore de agonie în pădurile Mureșului, ar fi trebuit să rămână o lecție de umanitate. În schimb, ministra mediului, Diana Buzoianu, l-a transformat într-un prilej de afișare a unei aroganțe politice de prost gust.
În orice democrație unde respectul pentru cetățean nu este doar un slogan de campanie, ministrul s-ar fi urcat în mașină și ar fi mers acolo unde s-a produs miracolul. S-ar fi dus în comunitatea lui Aurel Frandeș, i-ar fi strâns mâna bărbătește în fața vecinilor săi și i-ar fi mulțumit pentru că a făcut ceea ce niciun sistem, nicio tehnologie și nicio reformă USR-istă nu pot înlocui: devotamentul uman.
Eroul chemat la raport, în sălașul „stăpânei”
Dar nu, Diana Buzoianu a ales calea umilinței moderne. L-a pus pe acest om pe drumuri, l-a adus la București, în birourile sterile ale ministerului, ca pe un exponat rar. De ce? Pentru ca stimata ministră să-și poată face selfie-ul regulamentar, să posteze pe Facebook un text plin de emfază și să arate supușilor că partidul apreciază faptele mărețe. Este o scenă desprinsă parcă din cronicile medievale, unde boierul stătea la balcon și arunca o pungă cu galbeni unui iobag care i-a salvat moșia, bucurându-se de plecăciunile acestuia.
Meritocrația de carton și gargara pe rețelele sociale
Răsplata financiară, acea primă „de până la 20% din salariu”, este, în acest context, o bătaie de joc. Să cuantifici salvarea a două vieți în procente și să faci din asta un titlu de glorie este de un penibil absolut. Domnilor de la USR, faptul că ați simțit nevoia să trâmbițați acest gest ca pe o mare realizare a ministrei trădează o disperare pe care nu o mai puteți masca. Sunteți partidul care promitea o altfel de politică, dar ați adoptat cele mai abjecte reflexe ale vechii clase politice: folosirea oamenilor simpli pe post de recuzită pentru propria mărire.
O ocazie ratată de a fi om
Păcat, doamnă Diana Buzoianu. Ați pierdut o ocazie imensă de a demonstra că înțelegeți ce înseamnă respectul față de eroul autentic, cel care nu poartă costum și nu are consultanți de imagine. L-ați tratat pe Aurel Frandeș doar ca pe un subaltern care trebuie să vină la sediul central pentru a primi „binecuvântarea” conducerii. În realitate, dumneavoastră ar fi trebuit să fiți cea care stă cu fruntea plecată în fața unui om care a făcut mai mult pentru România, într-o noapte de căutări, decât ați făcut dumneavoastră în tot mandatul de ministru.
În loc de concluzie, un cuvânt către cel care contează cu adevărat:
Domnule Aurel Frandeș, vă mulțumim. Vă mulțumim pentru inima mare, pentru picioarele care n-au obosit și pentru ochii care au vegheat când speranța părea pierdută. Cele două fetițe trăiesc astăzi datorită dumneavoastră, nu datorită vreunui ordin de ministru. Și, în numele unei normalități care pare să fi părăsit birourile de la București, ne cerem scuze că, în loc să vi se aducă omagiul acasă, printre ai dumneavoastră, ați fost pus pe drumuri pentru a servi drept decor în pozele unei ministre dornice de afirmare. Dumneavoastră sunteți adevăratul erou în această poveste cu final fericit. Restul e doar gargară ambalată în staniol și aruncată în social media.
