Am încercat, în ultima vreme, să nu mai contabilizez derapajele USR. Sunt atât de multe încât devine obositor să le mai comentăm. Dar când un parlamentar al partidului declară public, la televizor, că nu este de acord cu o decizie definitivă a justiției care îl vizează pe Dominic Fritz, merită să punem o întrebare simplă: când a devenit justiția bună doar atunci când îi condamnă pe adversarii politici?
Înalta Curte a confirmat definitiv raportul ANI prin care Fritz a fost declarat în conflict de interese. Nu vorbim despre o acuzație aflată încă în dezbatere, despre o sentință aflată „pe surse” sau despre un proces care mai poate fi întors pe toate părțile. Nu, vorbim despre o decizie definitivă.
Și tocmai aici apare revolta. În loc să accepte verdictul și să-i respecte consecințele, propaganda USR încearcă să-l transforme într-un simplu episod de război politic, punând sub semnul întrebării o hotărâre pe care, în alte situații, ar fi cerut-o respectată fără ezitare.
Imensa propagandă USR a promovat integritatea, anticorupția și celebrul „Fără penali în funcții publice”. Acest principiu era prezentat drept granița morală dintre USR și vechea clasă politică. Numai că un principiu este cu adevărat principiu abia atunci când îl respecți și în situația în care te lovește și pe tine.
Să fim corecți: cazul Fritz este unul de conflict de interese administrativ, nu o condamnare penală. Dar nici nu poate fi minimalizată o constatare definitivă a instanței. Justiția a stabilit că a existat un conflict de interese, iar această decizie trebuie respectată, indiferent dacă numele de pe ea este Fritz, Popescu, Ionescu sau oricare alt politician.
Pentru că exact asta ne spunea USR până ieri: legea este lege, iar nimeni nu este mai presus de ea.
Abia aștept ca Fritz să aibă demnitatea să plece și să înceapă adevărata bătălie în interiorul USR. Atunci vom vedea cât de trainică este solidaritatea celor care astăzi îl apără cu înverșunare și cât valorează, de fapt, loialitatea lor. Pentru că, în USR, pare să existe o regulă nescrisă: cât timp ești util, ești lider; când devii o povară, devii dispensabil.
Dovada cea mai clară este Elena Lasconi. În 2024, era omul care dusese USR în turul al doilea al alegerilor prezidențiale și devenise președinta partidului. Câteva luni mai târziu, propriul partid i-a retras sprijinul pentru alegerile prezidențiale și a decis să-l susțină pe Nicușor Dan. Lasconi a numit atunci decizia o „execuție politică”.
Nu discutăm aici dacă strategia electorală a fost bună sau rea. Important este reflexul politic pe care l-a scos la iveală: atunci când ești în vârful partidului și aduci voturi, ești indispensabil; când interesele de partid se schimbă și devii incomod, ești abandonat peste noapte, fără milă și fără explicații.
Exact asta se va întâmpla și după plecarea lui Fritz. Să vedeți atunci cum se vor schimba discursurile. Cei care astăzi îl apără vor descoperi, brusc, că au avut rezerve, că nu au fost niciodată de acord cu anumite decizii și că, de fapt, au văzut problemele cu mult înaintea tuturor. Vor apărea candidații la șefia partidului, vor începe atacurile, reglările de conturi și repoziționările.
Și atunci vom vedea din nou adevărata față a USR: nu solidaritatea afișată astăzi în jurul lui Fritz, ci lupta pentru putere de după plecarea lui. Pentru că, dacă istoria recentă a partidului ne-a învățat ceva, este că în USR loialitatea pare să țină exact atât cât ține interesul politic. Iar când interesul se schimbă, foștii aliați devin, peste noapte, cei mai aprigi contestatari.
USR a promis că va face politică altfel. Dar politica nu se judecă după sloganuri, ci după momentele în care principiile devin incomode.
Dacă justiția trebuie respectată doar când verdictul îl lovește pe adversar, dacă „Fără penali” înseamnă „fără penalii celorlalți”, iar oamenii sunt susținuți până în clipa în care devin inutili, atunci USR nu mai este alternativa morală pe care a promis-o.
Este doar o altă formațiune politică, cu aceleași reflexe vechi: dublu standard, oportunism și trădare.
Lasconi a simțit-o pe propria piele. Fritz va fi următorul.
Iar ceea ce revoltă cel mai mult nu este că USR își apără liderul. Ci că încearcă să ne convingă că o decizie judecătorească definitivă este doar încă o bătălie din războiul politic. Nu, domnilor useriști! Justiția nu devine negociabilă în funcție de numele celui care pierde procesul!
