Căderea guvernului Bolojan a produs un adevărat seism în presa apropiată de establishmentul de la Bruxelles. Reuters, Bloomberg, Euronews, EUobserver, Le Monde, Die Zeit și alte publicații conectate direct sau indirect la marile centre de influență economică și politică ale Uniunii Europene deplâng aproape la unison înlăturarea „guvernului pro-european” de la București.
Observați formularea-cheie repetată obsesiv în aproape toate articolele occidentale: „pro-european”. Nu „pro-românesc”. Nu „favorabil cetățenilor români”. Nu „guvern care a crescut nivelul de trai”. Ci „pro-european”.
Tradus din limbaj diplomatic în română simplă, asta înseamnă: obedient față de directivele Bruxellesului și util intereselor economice ale marilor grupuri occidentale.
Presa sistemului european nu plânge după Bolojan pentru că românii ar fi trăit mai bine sub conducerea lui. Dimpotrivă. Inclusiv publicațiile occidentale recunosc explozia nemulțumirii sociale, austeritatea, taxele crescute, inflația și prăbușirea puterii de cumpărare.
Îl regretă pentru că a fost unul dintre cei mai disciplinați executanți ai agendei economice impuse României din exterior.
În timp ce firmele și antreprenorii români erau sufocați de taxe, impozite și austeritate, guvernul Bolojan a eliminat sau redus exact acele mecanisme fiscale care afectau marile corporații străine. Povara fiscală a fost mutată pe populație, pe firmele mici românești și pe clasa de mijloc, în timp ce multinaționalele au continuat să externalizeze profituri uriașe.
Coincidență? Evident că nu.
Același guvern „pro-european” lăudat de Reuters și Bloomberg a acceptat fără să clipească transformarea României într-o piață de desfacere și într-o sursă de finanțare pentru marile economii vestice.
Unul dintre cele mai grave exemple este mecanismul SAFE, prezentat propagandistic drept „solidaritate europeană” și „consolidarea securității”. În realitate, vorbim despre direcționarea împrumuturilor și contractelor către giganții industriei de armament din Germania și Franța, în timp ce industria românească de apărare, și așa aflată în colaps după decenii de distrugere controlată, este împinsă și mai mult spre irelevanță.
Românii se împrumută.
Românii plătesc dobânzi.
Românii suportă austeritatea.
Dar banii ajung în marile conglomerate occidentale.
Iar când cineva îndrăznește să răstoarne un astfel de guvern, apar instant lamentările din presa „respectabilă” europeană despre „instabilitate”, „pericol pentru piețe”, „riscuri pentru reforme” și „amenințări la adresa direcției pro-europene”.
Care reforme?
Cele prin care populația a fost sărăcită pentru a satisface țintele de deficit dictate de Bruxelles?
Cele prin care taxele și accizele au explodat, iar consumul intern s-a prăbușit?
Cele prin care banii scoși din buzunarele românilor au fost redirecționați spre scheme externe, contracte externe și priorități geopolitice care nu au nicio legătură cu interesele reale ale cetățeanului român?
Presa occidentală apropiată de establishment nu este indignată că românii au sărăcit. Nu este indignată că firmele autohtone dispar. Nu este indignată că agricultura românească este sufocată, că industria locală moare sau că milioane de români abia își mai permit facturile.
Este indignată pentru că a căzut omul care executa fără ezitare comenzile sistemului.
De aceea, aproape toate articolele occidentale insistă pe aceeași idee: „guvern pro-european răsturnat”.
Pentru că exact asta era valoarea lui reală în ochii lor: nu competența, nu patriotismul, nu rezultatele economice pentru România, ci obediența față de centrele externe de putere.
Iar faptul că inclusiv presa occidentală admite că austeritatea și taxele au detonat revolta politică arată cât de rupt de realitate devenise acest model de guvernare.
Românii nu au votat pentru a deveni colonie fiscală.
Nu au muncit pentru ca împrumuturile statului să hrănească industriile altor țări.
Și nu sunt obligați să aplaude un guvern doar pentru că era apreciat la Bruxelles, Berlin sau Paris.
