Astăzi este Sfântul Ilie. Ziua lui Iliuță. Și, cum se cade, îi transmitem și noi o urare.
La mulți ani, Iliuță!
Nu-ți dorim sănătate, că sigur o ai. Nu-ți dorim nici putere, că prea ai avut destulă. Îți dorim doar un lucru: să ajungi cât mai repede în situația în care să ne fie dor de tine.
Adică să nu mai fii la Palatul Victoria.
Pentru că, vezi tu, dorul funcționează doar în absență. Iar până acum ai fost suficient de prezent cât să simtă toată lumea nota de plată.
Îți transmit mamele care își împart salariul între facturi, mâncare și rechizite. Ele spun că le este dor să le fie dor de tine.
Îți transmit studenții, care descoperă că viitorul vine la pachet cu costuri tot mai mari și facilități tot mai puține. Și lor le este dor să le fie dor de tine.
Îți transmit profesorii, medicii, magistrații, militarii, polițiștii, antreprenorii, pensionarii și toți cei care, în ultimele luni, au aflat că reforma începe întotdeauna cu buzunarul altcuiva.
Le este dor să le fie dor de tine.
Pentru că atunci când fiecare săptămână aduce o taxă nouă, o facilitate tăiată, o explicație despre „efortul comun” și încă o lecție despre solidaritate plătită doar de unii, începi să înțelegi că, în România, solidaritatea e ca impozitul: obligatorie pentru cei care nu pot negocia.
Ai reușit ceva greu de imaginat. Ai făcut ca aproape fiecare categorie socială să aibă același mesaj. Nu mai cer măriri. Nu mai cer promisiuni. Nu mai cer reforme.
Cer doar să ajungă în punctul în care să le fie dor de tine.
Nu de declarații. Nu de conferințe. Nu de explicațiile despre inevitabilitatea sacrificiilor.
Ci de absența ta.
Pentru că există un tip de politician despre care spui: „Mai stai, poate termină ce a început.” Și există politicianul căruia îi spui: „ Gata! Destul! Suficient! Du-te învârtindu-te!”
Așadar, de ziua numelui, îți transmitem cea mai sinceră urare pe care o poate primi un politician.
La mulți ani, Iliuță!
Și fie ca această urare să se împlinească repede: să ne fie dor… să ne fie dor de tine.
