România anului 2026 a reușit o performanță pe care mulți o credeau îngropată sub dărâmăturile zidului de la Târgoviște: a reinstaurat teroarea tăcută. Zilele trecute, la o cafea amară cu un vechi prieten, am simțit cum aerul se răcește brusc când discuția a virat spre politică. Omul, un cetățean onest, responsabil de o firmă care plătește impozite generoase an de an, mi-a mărturisit cu o voce scăzută, aproape ca un șoptit de celulă, că se teme. Se teme să dea un banal „like” unei opinii critice. De ce? De frica represaliilor „sistemului”.
Este groaznic pentru un jurnalist să constate că aceasta este marea realizare a actualei guvernări, care se agață de scaune ca râia de câinele vagabond: a reușit să injecteze nesiguranța și anxietatea direct în venele societății. Trăim un deja-vu sinistru, o replică digitală a vechii Securități, unde un banc cu „tovarășul” te trimitea direct la Canal. Astăzi, „canalul” este marginalizarea socială, controlul fiscal la comandă sau pierderea locului de muncă. Oare asta am votat? Am schimbat carnetul roșu de partid cu unul vopsit în culori europene, doar pentru a păstra aceleași apucături de vătăman?
Dar obrăznicia acestor efemeri care se cred nemuritori nu se oprește la intimidarea cetățeanului de rând. Există o diferență fundamentală și dureroasă față de trecut: pierderea totală a respectului pentru presă. Până și vechii politicieni, cu toate bubele lor, mai aveau tresăriri de decență sau măcar o teamă instinctivă în fața cuvântului scris. O anchetă jurnalistică îi făcea să transpire, un editorial acid îi forța să dea explicații. Astăzi? Cei care ne conduc ne privesc cu un sictir țanțoș. Pur și simplu nu le pasă de critică. Asta pentru că și-au construit un ecosistem de protecție din bani publici. Pentru fiecare articol care le dă în vileag mizeriile, ei știu că au plătit deja alte zece materiale în care sunt pupați în dos cu sârguință de analiști de carton și publicații-fantomă. Presa a fost transformată, în viziunea lor, dintr-un câine de pază al democrației într-un accesoriu de lux, cumpărat cu ora.
Aveți grijă, însă, domnilor guvernanți! Nici Ceaușescu nu a crezut că va pica într-o singură zi, în timp ce privea mulțimea de la balcon. Frustrarea mocnește, iar revolta oamenilor pe care îi considerați proști începe să prindă contur. Privirile lor iritate, ațintite asupra privilegiilor voastre nesimțite, încep să conveargă în aceeași direcție. Când întunericul anxietății pe care l-ați răspândit se va transforma în scânteie, nicio barieră de jandarmi și niciun articol plătit nu vă va mai salva. Și tare m-ar mira să vă mai apuce Revelionul prin birourile somptuoase de unde acum scuipați peste popor!
