Există o limită până la care un popor poate accepta să fie chemat la sacrificiu. După aceea, apelurile la solidaritate nu mai sună a responsabilitate, ci a neputință.
Asta face astăzi Ilie Bolojan.
În loc să vină în fața românilor cu un plan clar pentru gestionarea crizei energetice, cu măsuri concrete și cu explicații despre cum va scoate țara din impas, premierul interimar vine cu aceeași rețetă pe care o auzim de fiecare dată când statul nu mai știe ce să facă: „Consumați mai puțin.”
Serios?
La cine faci apel, domnule Bolojan Ilie?
La mamele cărora le-ai cerut deja să suporte reduceri și austeritate? La studenții care își calculează fiecare cheltuială? La pensionarii care aleg în fiecare lună între medicamente și facturi? La bugetarii care trăiesc cu perspectiva unor venituri diminuate prin noua lege a salarizării?
Sau apelul se adresează doar celor care vor continua să fie privilegiați de sistem? Adică la parlamentari.
Ai cerut oamenilor să suporte tăieri. Ai cerut răbdare. Ai cerut înțelegere. Acum le mai ceri și să stingă lumina ?!
Și îi numești solidari ?!
Solidaritatea nu înseamnă ca unii să sacrifice tot, iar alții doar să țină discursuri!
Românii și-au făcut partea. Au acceptat scumpiri, taxe, austeritate și incertitudine. Acum este rândul Guvernului să-și facă partea!
În schimb, ceea ce vedem este un executiv care pare incapabil să guverneze. O administrație care nu previne, ci reacționează. De fiecare dată, foarte târziu. Care nu oferă soluții, ci recomandări. Care nu rezolvă probleme, ci le mută în curtea cetățenilor.
Iar când aceste recomandări ajung în contact cu realitatea, ele se prăbușesc.
Primarul Bistriței a spus răspicat ceea ce mulți administratori locali gândesc: nu poate reduce iluminatul public „din potențiometru”, aerul condiționat din primărie este defect de doi ani, iar oprirea iluminatului arhitectural produce economii nesemnificative. Mai mult, refuză să sacrifice siguranța cetățenilor doar pentru ca Guvernul să poată spune că s-au luat măsuri.
Replica sa ironică despre autobuzele electrice – „o să le încărcăm ziua, ca să circulăm noaptea” – este, de fapt, un verdict asupra unor măsuri anunțate mai degrabă pentru imagine decât pentru eficiență.
Aici este marea problemă.
În loc să vedem un guvern care conduce, vedem unul care pasează responsabilitatea. În loc să vedem un executiv care își asumă decizii dificile, vedem unul care cere populației să rezolve prin sacrificiu ceea ce statul nu a reușit să prevină.
Crizele nu apar din senin. Se pregătesc luni întregi. Se anticipează. Se gestionează. Iar când izbucnesc, liderii sunt chemați să conducă, nu să ridice din umeri și să spună oamenilor să consume mai puțin.
Din păcate, impresia pe care o lasă Ilie Bolojan este aceea a unui lider depășit de complexitatea funcției pe care o ocupă. Un lider care reacționează la evenimente în loc să le anticipeze. Care comunică mai mult decât guvernează. Care pare preocupat să rămână în centrul puterii, dar oferă prea puține dovezi că poate scoate România din această criză.
Nu este suficient să ceri sacrificii. Trebuie să demonstrezi că și statul face tot ce îi stă în putere înainte de a cere încă un efort cetățenilor.
Pentru că nu oamenii au atribuțiile Guvernului.
Nu pensionarii gestionează sistemul energetic.
Nu studenții asigură securitatea energetică.
Nu mamele stabilesc politicile publice.
Nu cetățenii coordonează instituțiile statului.
Aceste responsabilități aparțin celor aflați la guvernare.
De aceea, înainte de a cere românilor încă un gest de solidaritate, poate că ar trebui să răspundeți la o întrebare simplă:
Ce a făcut Guvernul, concret, pentru ca această criză să fie prevenită? Și ce face astăzi, în afară de a le spune oamenilor să stingă lumina?
Pentru că, atunci când singura strategie a puterii este apelul la sacrificiul populației, nu mai vorbim despre leadership. Vorbim despre lipsa lui.
Iar românii au dreptul să ceară mai mult decât îndemnuri și comunicate. Au dreptul să ceară competență, viziune și rezultate. Exact pentru asta există un Guvern.
