Există o limită dincolo de care comerțul devine bătaie de joc. La unele festivaluri din România, limita aceasta pare să fi fost demult depășită.
Plătești sute de lei pentru bilet, transport, cazare, poate parcare. Îți faci bugetul cu grijă. Iar la poartă începe adevăratul „spectacol”: ți se ia apa, ți se interzice mâncarea adusă de acasă, iar în interior ești împins să cumperi aceleași produse la prețuri care pot ajunge și de zece ori mai mari.
Asta nu mai este ospitalitate. Este exploatarea consumatorului captiv.
Apa copilului devine „periculoasă” până când este vândută în interior
Să luăm absurdul suprem: apa. Un părinte vine cu un copil și are o sticlă de apă cumpărată din supermarket. La intrare, sticla poate fi confiscată sau i se cere să o lase afară, sub pretextul regulilor de securitate.
Foarte bine. Dar atunci să ni se explice: de ce apa din mâna copilului este o problemă, iar aceeași apă, cumpărată după poartă, devine perfect sigură?
Molecula de H₂O nu se schimbă la intrarea în festival. Apa nu devine mai sigură pentru că este vândută la un preț de până la zece ori mai mare.
La fel și cu mâncarea. Sandwichul de acasă nu are voie. Sandwichul cumpărat în interior, uneori la un preț astronomic, este brusc acceptabil. Dacă problema este siguranța, să ni se explice concret care este pericolul. Dacă problema este igiena, să fie prezentate standardele. Dacă problema sunt drogurile, să fie combătute drogurile.
Dar să nu ni se vândă „siguranța” drept paravan pentru profit.
Festivalierul nu este captivul perfect al comerciantului
Festivalierul nu este într-o piață liberă. Nu are zece magazine în jur. Nu poate, de multe ori, să iasă să cumpere apă la preț normal și să revină. Nu poate scoate sandwichul din rucsac. Nu poate negocia.
Este captiv.
Iar când îi elimini alternativele și apoi îi vinzi aceeași apă sau aceeași mâncare la prețuri de până la zece ori mai mari, avem obligația să discutăm serios despre limitele legale ale acestui mecanism.
Nu spunem că orice preț mare este ilegal. Organizarea unui festival costă. Dar este una să vinzi mai scump și cu totul alta să interzici alternativa din exterior, să elimini concurența și apoi să facturezi consumatorului captiv un produs banal la prețuri aberante.
„Scrie în regulament” nu poate fi răspunsul universal. Un regulament nu poate transforma orice abuz în ceva legitim.
„Prevenim drogurile” nu poate fi parola pentru orice abuz
Da, festivalurile trebuie să aibă securitate. Da, trebuie prevenit accesul cu droguri și obiecte periculoase. Dar să transformi această luptă într-o justificare pentru a lua apa unui copil sau pentru a interzice un sandwich este o caricatură a conceptului de siguranță.
Dacă există o problemă cu drogurile, controlează drogurile. Dacă există o problemă cu obiectele periculoase, controlează obiectele periculoase. Nu transforma frica într-un instrument de creare a unei piețe captive.
Nu poți trata fiecare participant ca pe un infractor potențial și, simultan, fiecare comerciant din interior ca pe beneficiarul legitim al unui monopol creat prin regulament.
Festivalierii nu sunt nababi
Aici organizatorii trebuie să înțeleagă ceva simplu: oamenii care vin la festival nu sunt milionari.
Sunt oameni care au economisit luni întregi pentru bilet. Sunt tineri care își calculează cu grijă fiecare cheltuială. Sunt părinți care vin cu copiii. Faptul că cineva a plătit un bilet nu înseamnă că a semnat un cec în alb.
Nu înseamnă că acceptă orice preț. Nu înseamnă că trebuie umilit la intrare pentru că a venit cu apă. Și nu înseamnă că trebuie să cumpere un sandwich la un preț de zece ori mai mare doar pentru că organizatorul a decis că mâncarea lui nu are voie să intre.
Trebuie introdusă o restricție legală
De aceea este nevoie de o regulă obligatorie, nu de recomandări și comunicate.
La festivalurile și evenimentele cu acces pe bază de bilet, organizatorii nu trebuie să poată interzice, fără o justificare obiectivă și verificabilă de securitate sau sănătate publică, introducerea unor cantități rezonabile de apă și alimente pentru consum personal.
Pentru copii și persoane cu nevoi medicale, protecția trebuie să fie și mai strictă. Dacă anumite recipiente sunt interzise din motive reale de securitate, organizatorul trebuie să asigure gratuit și efectiv accesul la apă potabilă.
Autoritățile trebuie să poată verifica dacă interdicțiile au un scop real de securitate sau dacă sunt, în fapt, mecanisme comerciale menite să oblige consumatorul să cumpere din interior.
Festivalul nu este o capcană comercială
Nimeni nu contestă dreptul organizatorilor și comercianților de a face profit. Dar există o limită morală și trebuie să existe și o limită legală.
Când iei apa copilului la intrare și apoi vinzi aceeași apă la un preț de până la zece ori mai mare, ceva este profund greșit. Când interzici sandwichul de acasă și apoi îl vinzi în interior la prețuri astronomice, ceva este profund greșit.
Iar când justifici totul prin „siguranță”, dar rezultatul este că zeci de mii de oameni devin clienți captivi, întrebările nu mai pot fi ascunse în spatele unui regulament.
România are nevoie de o lege clară: festivalul nu este un teritoriu în afara protecției consumatorului.
Organizatorul poate controla securitatea. Poate interzice obiecte periculoase. Dar nu trebuie să poată controla, fără o justificare legitimă, dreptul omului de a veni cu apă pentru copilul său sau cu un sandwich.
Siguranța oamenilor, da. Profitul, da. Abuzul și consumatorul captiv, nu.
Este timpul ca Parlamentul să stabilească această limită prin lege.
