În timp ce marile state europene își întăresc controlul asupra resurselor strategice, România merge exact în direcția opusă. Guvernul condus de Ilie Bolojan pare decis să ducă la capăt una dintre cele mai importante misiuni încredințate de cei care l-au împins la putere: devalizarea și vânzarea ultimelor companii românești cu adevărat strategice.
Pe listă se află nume esențiale pentru siguranța economică a statului român: Transgaz, Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica – societăți care încă mai generează profit și mai reprezintă un minim instrument de control economic pentru statul român.
Pretextul ridicol: „administrare mai bună”
Argumentul oficial este de-a dreptul insultător pentru inteligența publicului: companiile trebuie vândute pentru a fi administrate mai bine. Cu alte cuvinte, statul român recunoaște singur că este incapabil să administreze propriile active și, în loc să reformeze managementul, preferă să le vândă.
Este ca și cum un gospodar și-ar scoate casa la vânzare motivând că altcineva o poate mătura mai eficient.
Mai grav este că aceste companii nu sunt găuri negre bugetare, ruine industrialesau paraziți economici. Sunt companii profitabile, care aduc bani la buget și oferă statului pârghii reale într-un domeniu vital: energia.
Cine controlează energia controlează economia
Orice stat serios știe un adevăr simplu: cine controlează energia controlează economia. De aceea, în jurul nostru, guvernele își protejează sectoarele energetice, le recapitalizează, le păstrează sub control național sau creează parteneriate în care interesul autohton rămâne dominant.
Franța a întărit controlul asupra EDF. Ungaria își apără agresiv interesele energetice. Polonia investește în campioni naționali. Până și state cu economii ultraliberale înțeleg că energia nu este marfă oarecare, ci instrument de putere.
Numai România pare condusă de oameni convinși că suveranitatea se obține prin lichidare.
Profitul de azi, dependența de mâine
Cei care aplaudă vânzarea participațiilor statului vorbesc despre bani încasați acum. Dar evită să spună ce pierdem pe termen lung: dividende viitoare, control strategic, capacitatea de intervenție în crize și protecția consumatorilor români.
Când piețele explodează, când apar șocuri geopolitice, când prețurile scapă de sub control, statul fără companii proprii devine simplu spectator. Se uită neputincios la deciziile altora și transferă costurile către populație.
Guvernare împotriva interesului național
Adevărul crud este că un stat care își vinde resursele și pârghiile strategice nu guvernează pentru cetățeni. Guvernează pentru grupuri de interese, pentru rețele externe, pentru ideologiile pieței absolute care au falimentat deja în multe locuri.
Românii au nevoie de lideri care să le apere interesele, să stabilizeze piața, să protejeze economia națională și să folosească resursele țării în beneficiul populației.
Din păcate, actualii conducători nu fac nici una, nici alta. În schimb, pun la mezat ce a mai rămas. Iar când totul va fi vândut, ne vor spune, probabil, că aceasta a fost „modernizarea”.
