S-a produs miracolul! Într-un decor aseptic, cu un moderator menit să-l ferească de întrebări incomode ca de microbi, domnul Ilie Bolojan ne-a luminat mințile. Ferit de întrebările „răuvoitoare” ale jurnaliștilor care înțeleg diferența dintre inițiativă și pasivitate, premierul ne-a oferit din nou un spectacol de o mediocritate sclipitoare. Între două gafe gramaticale, căci, nu-i așa, prețul benzinei crește „datorită” geniului său, nu „din cauza” incompetenței, premierul a scos din joben o strategie economică de un rafinament demn de un curs introductiv de eșec administrativ.
Teoria „așteptăm până creșterea prețului la carburant se stabilizează și doar atunci intervenim” merită predată la facultățile de economie. La secțiunea „așa nu”. Să spui că nu intervii asupra prețului carburanților până când acesta nu se stabilizează, probabil la un nivel astronomic, este echivalentul medical al unui doctor care refuză să oprească o hemoragie până când pacientul nu a pierdut exact trei litri de sânge, ca să fie ” stabil ” în agonie. Pe scurt, domnul Bolojan nu vrea să deranjeze piața cât este efervescentă ci vrea să aștepte ca dezastrul să devină o constantă matematică și o certitudine a ruinei.
Dar piesa de rezistență, această „metaforă a măturatului în viscol” șoptită de un coleg, probabil la fel de ignorant sau poate care doar a vrut să își bată joc de el, trădează o deconectare totală de realitatea administrativă. Domnule Ilie Bolojan, oricine a ținut vreodată o lopată în mână știe că dacă nu cureți ograda în timpul viscolului, te trezești îngropat. Economia nu e un tablou pe care îl admiri de la fereastra guvernului. Este un organism care se sufocă dacă arterele logistice, adică transporturile și prețul motorinei, sunt blocate de „zăpada” scumpirilor. Să aștepți trei luni pentru o „analiză” în timp ce firmele se închid și oamenii își drămuiesc pâinea nu e prudență. Este sabotaj prin inacțiune!
Iar în timp ce marele strateg de la Oradea face analogii meteorologice, economia reală sângerează. Ce se întâmplă dacă litrul de carburant va ajunge la 22 de lei? Vom primi o altă metaforă despre cum e mai bine să așteptăm primăvara ca să se topească problema de la sine? Această pasivitate arogantă ne arată că avem la butoane un novice care confundă gestionarea unei țări cu punerea unor borduri pe marginea drumului. Singurul beneficiar al acestui „viscol” rămâne statul, un aparat hămesit care încasează accize și TVA record pe spatele unei populații umilite și tot mai sărăcite.
Ilie Bolojan ne-a demonstrat încă o dată teoria că poți fi un administrator local decent, dar ulterior să te dovedești un dezastru național absolut. Guvernarea prin proverbe și inacțiune calculată nu este strategie, ci o mărturie a neputinței intelectuale în fața mecanismelor economice complexe. Când premierul unei țări consideră că e mai înțelept să privești cum se prăbușește puterea de cumpărare decât să pui mâna pe „mătura” fiscală, înseamnă că viscolul nu e afară, ci în logica guvernanților.
