Există un lucru la fel de grav ca un accident rutier.
Faptul că acesta putea fi prevenit.
O femeie și-a pierdut viața pe trecerea de pietoni din fața fostului Alba Mall. O trecere aflată în centrul municipiului. O trecere pe care există… un semafor.
Da, există.
Nu a apărut acolo din întâmplare. Nu este un ornament urban și nici un stâlp pus să consume curent. A fost proiectat, instalat și pus în funcțiune pentru că, la un moment dat, specialiștii au concluzionat că simpla existență a unei treceri de pietoni nu este suficientă. Au considerat că este nevoie de restricționarea traficului pentru protejarea oamenilor.
Apoi, cineva a decis exact contrariul
Că semaforul nu mai este necesar.
Pe ce bază?
Unde este studiul de trafic?
Unde este analiza de risc?
Unde este documentul care spune că pietonii sunt suficient de în siguranță fără acel semafor?
Sau nu există nimic din toate acestea?
Șoferul care a lovit femeia va răspunde în fața legii. Așa este firesc.
Dar cine răspunde pentru decizia administrativă de a lăsa nefuncțional un sistem de siguranță rutieră?
Sau, în România, răspunderea se oprește întotdeauna la omul aflat la volan?
Pentru că adevărul incomod este acesta: atunci când elimini o măsură de protecție și, ulterior, exact în acel loc, un om își pierde viața, întrebările despre responsabilitatea celor care administrează infrastructura nu mai pot fi evitate.
Partea cu adevărat revoltătoare abia acum începe
Nici după tragedie semaforul nu funcționează!!!
Da, ați citit bine.
După ce o femeie a murit pe acea trecere de pietoni, autoritățile nu au considerat necesar să repună în funcțiune semaforul.
Cum este posibil?
Ce mesaj transmite această inacțiune?
Că moartea unui om nu este suficientă pentru a schimba nimic?
Sau că nimeni nu simte nevoia să explice public de ce un sistem de siguranță rutieră continuă să rămână oprit?
Nu este prima dată când Alba Iulia reacționează abia după ce cineva moare
Pe strada Cloșca, după accidentul mortal în care un biet senior și-a pierdut viața pe trecerea de pietoni, autoritățile au supraînălțat trecerea. Rezultatul? Mașinile circulă mai încet, iar zona a devenit considerabil mai sigură.
În zona Cantinei Ardealul, după un alt accident mortal, s-a renunțat la galbenul intermitent, iar semaforul a fost trecut pe funcționare permanentă. O decizie simplă, dar care a redus riscul unor tragedii similare.
Așadar, când s-a vrut, s-a putut.
Când au înțeles că există un pericol, au intervenit.
De ce nu și acum?
De ce exact în locul unde un om și-a pierdut viața nimeni nu pare grăbit să repornească un semafor care a fost instalat tocmai pentru protejarea pietonilor?
Există doar două variante.
Prima este că decizia de a lăsa acel semafor nefuncțional a fost una justificată tehnic. Dacă este așa, administrația are obligația morală și publică să prezinte documentele care au stat la baza ei.
A doua variantă este mult mai gravă.
Că nimeni nu a analizat cu adevărat riscurile.
Că deciziile privind siguranța rutieră se iau superficial.
Că nimeni nu învață din greșeli.
Iar dacă acesta este adevărul, atunci problema nu mai este doar un semafor.
Problema este competența celor care gestionează siguranța rutieră în Alba Iulia.
Pentru că administrația nu este plătită să reacționeze după tragedii.
Este plătită să le prevină.
Astăzi, în locul explicațiilor, avem tăcere.
În locul asumării, avem indiferență.
În locul măsurilor urgente, avem același semafor stins.
Poate că autoritățile ar trebui să răspundă public la câteva întrebări simple:
Cine a decis oprirea semaforului?
În baza cărui document?
Cine își asumă consecințele?
Și, mai ales…
Câte vieți trebuie să se mai piardă până când acel semafor va fi repus în funcțiune?
Pentru că un lucru este cert.
Viața femeii care a murit nu mai poate fi adusă înapoi.
Dar următoarea tragedie încă poate fi prevenită.
Dacă există voință.
Și dacă există oameni competenți care înțeleg că, în administrație, uneori un simplu semafor funcțional poate face diferența dintre viață și moarte.
