România trece printr-o perioadă în care problemele se adună una peste alta: crize politice, tensiuni sociale, presiune economică, probleme în energie, agricultori care își văd culturile și animalele afectate, oameni care se pregătesc de începutul școlii cu tot mai puțini bani în buzunar. Pentru o parte importantă a populației, viața de zi cu zi a devenit un exercițiu de supraviețuire.
Și totuși, ce reușește să captiveze atenția publică?
O nouă emoție de moment. O nouă provocare. Un nou personaj. O nouă ceartă în jurul unei „merdenele”.
Aici este, de fapt, problema.
Nu doar politicienii. Nu doar cei care conduc. Ci și mecanismul prin care atenția noastră este mutată permanent de la problemele reale la scandaluri ușor de digerat. România poate să aibă o problemă energetică, agricultura poate fi în criză, salariile pot fi afectate, familiile pot număra fiecare leu înainte de începerea școlii, dar este suficient să apară o provocare bine plasată și întreaga țară se mută, cu arme și bagaje, în noul circ.
Românul pare să fi ajuns să reacționeze doar la emoția colectivă.
Nu ne mai revoltă mecanismele. Ne revoltă personajele.
Nu mai cerem răspunsuri despre economie, energie, agricultură sau guvernare. Cerem sânge în comentarii. Nu mai discutăm despre ce se întâmplă cu țara. Discutăm despre cine a spus ce, cine pe cine a jignit și cine a mai făcut spectacol.
Iar când milioane de oameni abia reușesc să trăiască de pe o zi pe alta, când fermierii se uită cu disperare la pierderi, când familiile se pregătesc pentru cheltuielile de început de an școlar, noi ne lăsăm împinși într-o nouă isterie națională.
Coincidență?
Poate.
Manipulare?
Fiecare poate judeca singur. Dar un lucru este evident: într-o țară în care atenția publică poate fi deturnată atât de ușor, problemele serioase nu mai au nevoie să fie rezolvate. Este suficient să fie acoperite.
Cu zgomot.
Cu scandal.
Cu indignare de o zi.
Cu „merdenele”.
Și poate că cea mai mare tragedie nu este că avem conducători slabi, decizii controversate și crize succesive. Cea mai mare tragedie este că am ajuns să ne consumăm energia pe provocările care ne sunt aruncate în față, în timp ce lucrurile care ne afectează cu adevărat viața sunt împinse în fundal.
România nu se va trezi pentru că îi spune cineva să se trezească.
Se va trezi atunci când va înceta să mai confunde circul cu realitatea.
Pentru că, în timp ce noi ne certăm pe „merdenelele chiloțarului”, țara merge înainte fără să aștepte să ne terminăm spectacolul.
Și, poate, când vom ridica privirea din telefon, vom constata că nu mai avem despre ce să ne certăm.
Ci doar de ce să regretăm.
