Democrația este, înainte de orice, recunoașterea suveranității poporului. Nu a experților, nu a partidelor, nu a cercurilor de putere și nici a președintelui. Poporul este sursa legitimă a puterii într-un stat democratic. Tocmai de aceea, orice lider care pretinde că apără democrația are obligația de a respecta toate opțiunile exprimate la urne, nu doar pe cele care îi convin. Iar aici apare marea problemă a mandatului lui Nicușor Dan: impresia tot mai puternică că există o Românie al cărei vot trebuie respectat și o altă Românie al cărei vot trebuie izolat, ignorat sau neutralizat.
Președintele tuturor românilor sau președintele unei singure tabere?
În loc să caute o formulă politică ce reflectă cât mai fidel realitatea votului popular, Nicușor Dan pare să fi ales calea excluderii. Mesajul transmis este unul simplu și profund periculos pentru sănătatea democrației: unele opțiuni politice sunt acceptabile, iar altele trebuie ținute în afara puterii indiferent de susținerea electorală pe care o au.
Cea mai evidentă expresie a acestei atitudini este refuzul constant de a lua în calcul participarea AUR la actul guvernării. Poți fi de acord sau nu cu AUR. Poți susține sau combate ideile sale. Însă într-o democrație autentică nu ignori milioane de alegători doar pentru că nu îți plac concluziile la care au ajuns.
Voturile pentru AUR nu au fost aduse din altă țară. Nu au fost importate. Sunt voturile unor cetățeni români care plătesc taxe, muncesc, votează și au exact aceleași drepturi politice ca orice alt alegător.
Atunci când președintele transmite că o forță politică susținută de un segment important al populației trebuie exclusă din start din orice ecuație de guvernare, mesajul care ajunge la acei alegători este devastator: „votul vostru nu contează!”.
Ocolirea verdictului popular
În loc să dea curs schimbării cerute de alegători, Nicușor Dan pare preocupat să protejeze aceleași cercuri de putere și aceleași formule politice pe care românii le contestă de ani de zile.
Guverne de compromis.
Coaliții împinse artificial în viață.
Tehnocrați prezentați drept salvatori.
Negocieri fără sfârșit între partide care și-au pierdut de mult credibilitatea.
Toate acestea par să aibă un singur scop: evitarea confruntării directe cu verdictul popular.
Dar democrația nu funcționează prin ocolirea alegătorului. Democrația funcționează prin consultarea lui.
Dacă actuala configurație politică nu poate produce o majoritate legitimă și stabilă, soluția nu este inventarea unor formule administrative menite să prelungească agonia sistemului. Soluția este întoarcerea la cetățeni.
România nu este un laborator politic
România nu are nevoie de experimente constituționale și de construcții artificiale menite să țină la distanță forțele politice considerate incomode de elitele politice.
Țara are nevoie de legitimitate.
Are nevoie de reprezentare.
Are nevoie de încredere.
Iar încrederea nu se construiește spunând unei părți a electoratului că opțiunea sa este tolerată doar atât timp cât nu produce consecințe politice reale.
Cu fiecare refuz de dialog, cu fiecare formulă de guvernare construită împotriva curentului exprimat la urne, cu fiecare încercare de a izola o parte a electoratului, prăpastia dintre cetățeni și instituții devine mai mare.
Iar atunci când milioane de oameni ajung să creadă că sistemul nu îi reprezintă, problema nu mai este a acelor alegători. Problema devine a sistemului însuși.
Nicușor Dan va rămâne în istorie nu ca președintele care a unit România, ci ca președintele care a considerat că unele voturi sunt mai legitime decât altele. Un președinte care vorbește despre democrație, dar care refuză să accepte toate consecințele democratice ale votului popular.
Dacă actuala clasă politică nu mai are legitimitatea necesară pentru a conduce, atunci răspunsul nu este excluderea unor competitori politici și nici construirea unor noi combinații de culise. Răspunsul este unul singur: întoarcerea la popor. Alegeri anticipate. Pentru că într-o democrație adevărată, atunci când puterea se îndepărtează de cetățeni, soluția nu este protejarea puterii. Soluția este chemarea cetățenilor să decidă din nou.
