Trăim vremuri în care ne place să cerem. Cerem respect, cerem dreptate, cerem lideri mai buni. Ne uităm spre oameni precum Ilie Bolojan sau Nicușor Dan și ne întrebăm, revoltați: de ce nu fac mai mult, de ce nu schimbă lucrurile?
Dar aproape niciodată nu ne întrebăm: noi cum suntem?
Pentru că adevărul incomod este că România nu e doar acolo sus, în funcții și instituții. România este aici, între noi. În felul în care vorbim, în felul în care ne purtăm, în felul în care alegem să ne raportăm unii la alții.
Între vecini care nu-și mai vorbesc.
Între frați certați pentru politică.
Între oameni care nu mai știu să asculte fără să jignească.
Ne-am obișnuit să fim împotriva tuturor. Și, fără să ne dăm seama, am ajuns să nu mai fim împreună.
Iar de aici începe totul. Pentru că, priviți din exterior, ce suntem noi?
Un popor dezbinat, nervos, ușor de provocat, incapabil să stea unit pentru ceva mai mare decât orgoliul personal.
Și atunci, să fim sinceri până la capăt:
E normal ca cei de sus, când ne văd așa, să ne considere proștii pământului.
Și e la fel de ”normal” să ne trateze ca atare.
Pentru că nu inspirăm respect. Nu inspirăm forță. Nu inspirăm unitate.
Inspirăm doar haos.
Ne înjurăm între noi din spatele tastaturii, ne atacăm pentru orice opinie, ne distrugem reciproc în loc să ne susținem. Și apoi ne mirăm că suntem ignorați, mințiți sau tratați de sus.
Adevărul doare, dar trebuie spus: nu poți cere respect dacă nu îl impui prin ceea ce ești.
Ne revoltăm la televizor, comentăm pe rețele sociale, analizăm fiecare decizie ca niște experți.
Dar, în viața reală, tăcem. Evităm. Acceptăm.
Și atunci întrebarea rămâne:
cum să avem așteptări?
Poate că, înainte să le cerem lor să fie mai buni, ar trebui să începem noi să fim altfel.
Mai uniți. Mai lucizi. Mai greu de manipulat. Pentru că, în final, ei nu sunt altceva decât oglinda noastră.
Iar dacă nu ne place cum arată această oglindă, nu e suficient să schimbăm cei de sus. Trebuie să schimbăm ceea ce suntem noi, aici, jos.
Abia atunci vom avea nu doar așteptări, ci și dreptul real de a le avea.
