Parlamentul European a luat o decizie cu impact major: ridicarea imunității eurodeputatei Diana Șoșoacă, într-un vot covârșitor care ridică numeroase semne de întrebare în spațiul public românesc.
Cu 632 de voturi „pentru”, doar 12 „împotrivă” și câteva abțineri, Parlamentul European a dat undă verde autorităților de la București să declanșeze proceduri penale împotriva europarlamentarei. Decizia vine la solicitarea Parchetul General și deschide calea pentru audieri, percheziții și chiar măsuri preventive.
„Execuție politică” sau aplicarea legii?
Într-un discurs vehement, Diana Șoșoacă a reacționat dur, susținând că este victima unui sistem politic care folosește justiția ca instrument de presiune. Eurodeputata a declarat că se așteaptă la măsuri spectaculoase din partea autorităților, afirmând ironic că ar putea fi „ridicată cu macaraua”.
Aceasta a anunțat că va contesta decizia la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, considerând votul drept fără precedent și abuziv în actuala legislatură europeană.
Acuzații grave, dar și controverse
Procurorii vorbesc despre nu mai puțin de 11 capete de acuzare, printre care:
– lipsire de libertate
– propagandă legionară
– promovarea cultului unor persoane condamnate pentru crime de război
– negarea Holocaustului
Unul dintre episoadele centrale din dosar este incidentul cu jurnaliștii italieni de la RAI Uno, care ar fi fost împiedicați să părăsească locuința eurodeputatei în timpul unui interviu tensionat.
Rolul instituțiilor europene
Avizul decisiv a venit după ce Comisia juridică (JURI) a Parlamentului European a aprobat anterior solicitarea aproape în unanimitate. Raportul a fost întocmit de eurodeputatul Dominik Tarczynski, care a recomandat ridicarea imunității pentru majoritatea acuzațiilor.
Totuși, un punct sensibil a fost exclus temporar din procedură, cel legat de o sesizare a IICCMER privind declarații controversate despre Nicolae Ceaușescu.
Ce urmează?
Documentele urmează să ajungă în România, iar ancheta ar putea intra rapid într-o nouă etapă. În paralel, Șoșoacă pregătește o ofensivă juridică la nivel european.
Cazul devine astfel nu doar unul juridic, ci și unul profund politic, alimentând dezbaterea despre suveranitate, rolul instituțiilor europene și limitele puterii statului în raport cu reprezentanții aleși.
