Oamenii vorbesc despre mutarea bornelor, ignorarea documentelor de proprietate și transformarea peste noapte a terenurilor private în „pădure a statului”. Dacă acuzațiile se confirmă, ne aflăm în fața unuia dintre cele mai grave abuzuri asupra dreptului de proprietate.
În România se vorbește des despre tăierile ilegale de pădure. Mult mai puțin se vorbește însă despre un fenomen despre care tot mai mulți proprietari spun că le răpește un drept fundamental: proprietatea asupra terenurilor.
În comuna Almașu Mare, județul Alba, zeci de localnici susțin că au rămas fără bucăți importante de teren în urma amenajamentelor silvice realizate în zonă. Nu prin expropriere, nu prin vânzare și nici prin hotărâri judecătorești, ci prin simpla modificare a limitelor amenajamentului silvic.
Acuzațiile sunt extrem de grave și vizează modul în care structuri ale Romsilva, prin Direcția Silvică și ocoalele silvice competente, ar fi inclus terenuri private în fondul forestier administrat de stat.
„Peste noapte, terenul nostru a devenit pădurea statului”
Avocatul Bogdan Tudor Todoran cunoaște fenomenul și cere o răspundere administrtivă : „Romsilva este, prin atitudinea sa față de proprietatea privată, succesoarea directă a comuniștilor care au preluat abuziv pădurile românilor. La fiecare 10 ani, la reamenajarea pădurilor, și-au făcut un obicei din includerea abuzivă a proprietăților private în amenajamentele silvice. Amenajarea cu forța a unei proprietăți private nu este o metodă legală de extindere a proprietăților Statului Român. Fără discuție, în instanță proprietarii își vor apăra cu succes dreptul de proprietate. Însă trebuie să existe și o răspundere administrativă, civilă și, când e cazul, chiar și penală, a pădurarilor, a șefilor de ocol, a amenajiștilor care îi jefuiesc pe români de proprietățile lor. O sa sesizăm Curtea de Conturi sa oblige Romsilva sa recupereze cheltuielile de judecată direct de la angajații vinovați de includerea ilegală în amenajamentele silvice a unor proprietăți private. Nimeni sa nu cedeze în fața acestor abuzuri!”
Localnicii povestesc același scenariu.
Terenuri aflate la marginea pădurii, lăsate ani de zile în vegetație naturală sau împădurite spontan, apar ulterior în documentele silvice ca făcând parte din pădurea statului.
Oamenii spun că nu au fost consultați, nu și-au dat acordul și că documentele lor de proprietate au fost ignorate.
În multe cazuri, spun aceștia, nici autoritățile locale nu ar fi fost implicate în stabilirea limitelor reale dintre proprietățile private și fondul forestier administrat de stat.
Amenajamentele silvice, instrument de administrare sau metodă de confiscare?
Amenajamentul silvic ar trebui să fie un document tehnic destinat administrării pădurilor.
Însă, potrivit acuzațiilor formulate de proprietarii din Almașu Mare, în practică acesta ajunge să producă efecte care depășesc cu mult rolul său tehnic.
O simplă modificare a bornelor sau a limitelor din teren poate avea consecințe dramatice.
Din acel moment, proprietarul se trezește că terenul său figurează ca aparținând statului.
Recuperarea lui înseamnă ani întregi de procese, expertize costisitoare și confruntarea cu instituții care dispun de resurse incomparabil mai mari decât un simplu cetățean.
Documentele oamenilor versus hărțile instituțiilor
În numeroase situații, proprietarii susțin că dețin titluri de proprietate, documente cadastrale și alte acte care atestă dreptul lor asupra terenurilor.
Cu toate acestea, spun ei, în teren limitele sunt altele.
Diferența dintre actele oamenilor și documentațiile silvice generează conflicte care, de cele mai multe ori, îi obligă pe cetățeni să demonstreze ceea ce statul le-a recunoscut deja prin acte.
Este un paradox juridic și administrativ greu de explicat.
Statul împotriva propriilor cetățeni
Dacă aceste acuzații se confirmă, nu mai vorbim despre simple erori tehnice.
Vorbim despre un mecanism administrativ care poate produce efecte similare unei confiscări fără despăgubire.
Constituția garantează dreptul de proprietate.
Nicio instituție nu poate modifica limitele unei proprietăți fără respectarea procedurilor legale și fără posibilitatea reală a proprietarului de a-și apăra drepturile.
Cu toate acestea, localnicii din Almașu Mare spun că exact acest lucru li s-a întâmplat.
Cine răspunde?
Întrebările sunt simple.
Cine stabilește efectiv limitele fondului forestier?
Cine verifică dacă acestea corespund actelor de proprietate?
De ce proprietarii spun că nu au fost consultați?
Au fost implicate autoritățile locale?
Cine răspunde dacă terenuri private au fost incluse în mod eronat în fondul forestier?
Aceste întrebări așteaptă răspunsuri oficiale.
Pentru oamenii din Almașu Mare, problema nu mai este una tehnică.
Este o luptă pentru proprietatea moștenită de la părinți și bunici.
Ei spun că nu cer privilegii și nici favoruri.
Cer doar ca statul să respecte propriile documente și propriile legi.
Iar dacă acuzațiile privind modificarea limitelor fondului forestier fără respectarea drepturilor proprietarilor se vor confirma, cazul din Almașu Mare ar putea deveni simbolul unui fenomen mult mai amplu, în care administrația ajunge să fie percepută nu ca garant al proprietății private, ci ca adversarul propriilor cetățeni.
