Există momente în politică în care criticile venite din opoziție pot fi trecute la capitolul război politic. Există și momente în care avertismentele venite din mediul de afaceri, din partea unor oameni care nu pot fi acuzați că fac jocul opoziției, ar trebui să pună pe gânduri orice guvern responsabil. Declarațiile președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, Mihai Daraban, reprezintă exact un astfel de semnal.
După ce Traian Băsescu a demolat imaginea de „mare reformator” a lui Ilie Bolojan, afirmând că acesta nu face reforme, ci doar taie cheltuieli fără o strategie structurală, aceeași idee este exprimată acum de unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai mediului de afaceri. Iar când două voci atât de diferite ajung la aceeași concluzie, problema nu mai poate fi ignorată.
Daraban spune limpede ceea ce mulți antreprenori discută de luni întregi: România nu are reforme. Are doar tăieri, majorări de taxe și o comunicare eficientă care încearcă să transforme austeritatea într-o mare victorie administrativă.
Comparația sa este devastatoare prin simplitate:
„Ca să închizi lumina și să vezi că nu se mai învârte contorul nu-ți trebuie mai mult de patru clase primare.”
Cu alte cuvinte, reducerea unor cheltuieli nu este echivalentă cu reforma statului. Reforma înseamnă restructurarea instituțiilor, eliminarea suprapunerilor, digitalizare, debirocratizare și schimbarea modului în care funcționează administrația. Or, nimic din toate acestea nu se vede.
Și poate cea mai grea lovitură vine dintr-o altă afirmație a lui Mihai Daraban:
„Parcă e mai bine fără guvern.”
Este o propoziție care ar trebui să provoace fiori oricărui premier. Pentru că ea transmite un mesaj devastator: mediul privat nu mai vede Executivul ca pe un partener, ci ca pe o sursă permanentă de probleme. Dacă antreprenorii consideră că economia respiră mai ușor atunci când Guvernul nu poate adopta noi măsuri fiscale sau birocratice, înseamnă că relația dintre stat și economia reală a ajuns într-un punct critic.
Mai grav este că discursul despre reformă începe să-și piardă orice credibilitate. Daraban spune că i-a ajuns să audă acest cuvânt, invocat de la Petre Roman încoace fără rezultate reale. Este o observație amară, dar greu de combătut. De peste trei decenii, aproape fiecare guvern a promis reforma statului. Aproape niciunul nu a livrat-o.
În tot acest timp, președintele României pare absent din această dezbatere. În campania electorală s-a vorbit despre stabilitate, prosperitate, modernizare și o nouă etapă pentru România. Astăzi, în schimb, spațiul public este dominat de dispute despre taxe, tăieri, deficit și avertismente privind ratingul de țară. Unde este vocea președintelui? Unde este direcția promisă? În momentele dificile, șeful statului ar trebui să fie arbitrul și garantul unei viziuni. În schimb, tăcerea sa lasă impresia unei conduceri care asistă pasiv la erodarea încrederii.
Iar această erodare începe să fie vizibilă și în sondaje. Coaliția aflată la putere pierde constant din încrederea publică, iar liderii ei nu mai beneficiază de entuziasmul de la începutul mandatului. Este efectul firesc al unei guvernări în care cetățeanul vede doar costuri, fără să observe schimbările structurale promise. Oamenii acceptă sacrificii doar atunci când cred că ele conduc spre un rezultat mai bun. Dacă rezultatul întârzie sau lipsește, răbdarea se transformă inevitabil în nemulțumire.
Când Traian Băsescu și Mihai Daraban, oameni proveniți din zone complet diferite și care nu pot fi acuzați de diletantism, ajung să spună același lucru despre Ilie Bolojan, puterea nu mai poate răspunde doar prin comunicate și sloganuri. Poate că întrebarea nu mai este dacă imaginea de reformator începe să se fisureze, ci cât timp va mai putea fi susținută în lipsa unor reforme autentice, vizibile și măsurabile.
Românii nu cer miracole. Cer doar ca, după fiecare sacrificiu care le este solicitat, să poată vedea că și statul se schimbă. Până acum însă, foarte mulți au impresia că doar nota de plată se schimbă. Statul rămâne același.
