Cel mai mare aliat al puterii nu este forța. Este uitarea.
Așa se pierd națiunile. Nu într-o singură zi. Nu printr-o singură decizie. Ci puțin câte puțin, până când oamenii încep să creadă că totul este normal. Că nu mai are rost să întrebe. Că nu mai are rost să ceară explicații. Că nu mai are rost să lupte.
Nu, români! Nu uitați!
Nu uitați anii în care frica a devenit politică de stat și în care decizii fără precedent au schimbat viețile fiecăruia dintre noi. Nu uitați controversele legate de contractele Pfizer și întrebările care au rămas fără răspuns în ochii multor cetățeni. Nu uitați momentele în care încrederea dintre stat și popor s-a fisurat.
Nu uitați că democrația trăiește doar atât timp cât votul cetățeanului este respectat. Orice decizie care ridică semne de întrebare cu privire la procesul electoral trebuie analizată cu maximă seriozitate, pentru că libertatea nu se pierde dintr-o dată. Ea se pierde prin precedent.
Nu uitați dezbaterile despre rolul instituțiilor de forță și despre echilibrul dintre securitate și libertate. Într-o democrație autentică, nicio instituție nu trebuie să fie mai presus de lege, iar puterea trebuie întotdeauna însoțită de răspundere.
Nu uitați fragmentele de drone căzute pe teritoriul României și întrebările firești despre siguranța granițelor noastre. Un stat există pentru a-și proteja cetățenii. Aceasta este prima lui datorie.
Nu uitați că, în timp ce milioane de români au plecat peste hotare ca să-și câștige pâinea, România continuă să piardă oameni, speranță și încredere. Nu uitați spitalele care așteaptă investiții, școlile care se degradează și satele care dispar încet, în timp ce cetățenii cer mai multă transparență în privința modului în care sunt cheltuiți banii publici, inclusiv cei destinați sprijinului acordat Ucrainei.
Nu uitați nici legile care au împărțit societatea și au stârnit dezbateri aprinse despre libertatea de exprimare și limitele intervenției statului. Nu uitați controversele privind așa-numita „lege Vexler”, care, pentru unii, reprezintă un instrument necesar împotriva extremismului, iar pentru alții ridică întrebări despre echilibrul dintre combaterea urii și protejarea libertății de opinie. Într-o democrație matură, nicio lege nu ar trebui să fie ferită de dezbatere, iar cetățenii au dreptul să îi cunoască, să îi înțeleagă și să îi discute efectele.
Nu uitați fiecare promisiune încălcată. Fiecare taxă nouă. Fiecare împrumut pe care îl vor plăti copiii noștri. Fiecare clipă în care interesul de partid a fost pus înaintea interesului național.
Dar, mai presus de toate…
Nu uitați că România nu este a celor aflați vremelnic la putere.
România este a celor care muncesc. A celor care plătesc taxe. A celor care cresc copii. A celor care și-au îngropat părinții cu dorul că poate într-o zi țara lor va fi mai dreaptă.
Istoria nu îi judecă doar pe cei care au greșit.
Îi judecă și pe cei care au văzut și au tăcut.
Nu lăsați ca memoria să fie cumpărată cu promisiuni. Nu lăsați ca adevărul să fie îngropat sub zgomotul propagandei. Nu lăsați ca frica să învingă libertatea.
Fiți vigilenți. Fiți uniți. Fiți liberi în gândire.
Pentru că un popor care uită devine ușor de condus.
Dar un popor care își amintește devine imposibil de învins.
