Din ciclul „să vorbim despre turism fără să fi ieșit din scara blocului”, asistăm zilele acestea la un spectacol de un comic deosebit: marele război al pensiilor militare, purtat între Ilie „Drujbă” Bolojan și Radu „Flower Power” Miruță. Comedia apare deoarece, în esență, este ca și cum un vegan convins și un tip care crede că broccoli e o boală s-ar bate pe rețeta perfectă de tochitură moldovenească. Niciunul n-a gustat-o, niciunul nu știe ce ingrediente intră în ea, dar amândoi dau indicații bucătarului.
Pe de o parte,Ilie Bolojan, acest contabil neobosit al națiunii, a cărui singură plăcere în viață pare să fie tăiatul de panglici, de posturi sau de speranțe, a găsit inamicul public numărul unu: jandarmul de la poartă. Bolojan, cu o privire mai încruntată decât a unui bunic care a găsit poarta deschisă la găini, se întreabă retoric de ce bietul om nu poate sta „la gheretă” până la 65 de ani.
Logica lui Bolojan în calculul pensiilor militare are precizia unui topor folosit la microchirurgie. Astfel, vrea să calculeze stagiul de cotizare ca și cum ar număra bordurile din Oradea: liniar și fără nuanțe. Pentru el, un jandarm care păzește o instituție vitală a statului e totuna cu un agent de pază de la raionul de iaurturi, care te întreabă dacă ai scanat punga. În mintea lui de vechil suprem al tăierilor, anii de serviciu sunt niște cifre plate, ca și cum jandarmul de la poarta unei unități de importanță deosebită pentru activitatea statului ar face același efort ca și un referent la primărie care capsează dosare cu șină. Premierul refuză să priceapă că sistemul de apărare funcționează pe o uzură fizică accelerată, nu pe vechime în muncă de tip șezut pe scaun ergonomic. Să-l pui pe un om de 64 de ani, cu reflexele diminuate și spatele praf după 40 de ani de misiuni, să asigure paza unui obiectiv de importanță națională, e ca și cum ai trimite o bunicuță cu lumbago să păzească tezaurul BNR cu o umbrelă în mână. Dar pentru Bolojan contează doar să iasă radicalul din calculul pensiei, chiar dacă rezultatul final e o instituție a statului apărată de “luptători”care au nevoie de pauză de masaj la fiecare schimb de tură.
De partea cealaltă a baricadei, îl avem pe Radu Miruță. Reprezentantul curentului „flower power” în politică, Miruță îl contrazice pe Bolojan nu pentru că ar cunoaște materia ci doar dintr-un spirit de frondă scris se pare în ADN – ul useriștilor. În acest sens, domnul ministru livrează o lecție magistrală de patriotism de canapea, apărând drepturile militarilor cu fervoarea unui om care a văzut un tanc doar în pozele de pe Wikipedia sau în poveștile de seară ale tatălui său. Problema este că argumentația gen “flower-power”are consistența unei vate de zahăr: e roz, se umflă frumos în fața camerei, dar se topește la prima întrebare tehnică despre ce înseamnă, de fapt, un ordin de zi pe unitate sau o alarmă de luptă la ora trei dimineața. Argumentele lui împotriva lui Bolojan sunt un amestec de lozinci progresiste și indignare de Facebook, fără nicio bază în realitatea dură a sistemului de apărare și ordine publică.
Viitorul se anunță radiant sub bagheta acestui duo dinamic. Ne pregătim de o eră a securității de tip azil cu regim special: unul vrea să taie tot pentru că „așa dă bine la calcul”, celălalt se opune pentru că „așa dă bine la electorat”. Dacă viziunea lui Bolojan învinge, vom avea la porțile obiectivelor strategice santinele care, în loc de somații, vor scoate rețetele compensate și vor cere un scaun pliabil pentru că îi lasă genunchii după zece minute de stat în dispozitiv. Vom avea un stat apărat de bărbați de 65 de ani, care în loc să intervină rapid, vor analiza dacă efortul le afectează tensiunea arterială. De cealaltă parte, dacă “expertiza” validatăpostacii de pe Facebooka lui Miruță devine lege, armata va fi probabil condusă prin mesaje motivaționale și viziuni idilice despre o lume în care pericolele dispar dacă le ignorăm cu grație.
Rezultatul final al acestui meci între un contabil încruntat și un visător fără livret este o Românie păzită de o armată de fantome. Practic, ne îndreptăm spre momentul în care, la o criză reală, Bolojan va tăia muniția pentru că e prea scumpă, iar Miruță va propune un dialog empatic cu inamicul. Rămâne doar să ne rugăm ca infractorii și amenințările la adresa statului să aibă bunul simț să aștepte până când acești doi titani ai neștiinței se pun de acord dacă polițiștii, jandarmii și pompierii trebuie să poarte uniformă sau halat de spital.
