Românii nu sunt slugile voastre. România nu este colonia nimănui.Ați ajuns să conduceți această țară ca și cum oamenii ei ar exista doar pentru a executa ordine, a plăti taxe și a suporta consecințele unor decizii luate în birouri închise, departe de realitatea din sate, de pe câmpuri și din gospodăriile românilor.
Dar România nu este o statistică într-un raport. România înseamnă oameni.
Oierii nu sunt sclavii nimănui. Sunt oameni care au muncit generații întregi pentru turmele lor, pentru pământul lor și pentru tradițiile lor. Când animalele le sunt pierdute sau decimate, când omul este lăsat să suporte singur pierderile, iar apoi este tratat ca un vinovat, nu mai vorbim despre respect pentru cetățean. Vorbim despre abandon.
Fermierii nu sunt la dispoziția voastră. Nu sunt niște cifre într-un tabel și nici niște marionete pe care să le mutați după interese economice sau politice. În spatele fiecărui hectar necultivat, al fiecărei tone de producție pierdute și al fiecărei ferme care se închide există un om, o familie și ani de muncă.
Cum puteți să le cereți să producă, să investească, să reziste și să rămână în țară, iar apoi să-i lăsați să-și vadă munca putrezind pe câmp?
Țăranii nu sunt decor pentru discursurile voastre despre tradiție.
Nu puteți să vă fotografiați în costume populare, să vorbiți despre satul românesc și despre „valorile tradiționale”, iar după ce se termină festivitatea să uitați tocmai de oamenii care țin aceste tradiții în viață.
Tradiția nu înseamnă costume purtate o zi pe an.
Tradiția înseamnă omul care se trezește înainte de răsărit. Înseamnă oaia din stână, vaca din grajd, tractorul de pe câmp, pâinea făcută din grâul românesc. Înseamnă gospodăria în care încă se muncește, chiar și atunci când statul pare să facă tot posibilul să o descurajeze.
Rușine, politicienilor care au uitat pentru cine ar trebui să lucreze!
România nu vă aparține. Instituțiile nu vă aparțin. Pământul acestei țări nu vă aparține. Iar cetățenii nu vă sunt supuși.
Puterea politică este un mandat, nu un drept de proprietate asupra unei națiuni.
Românii nu cer privilegii.
Cer respect.
Cer să poată munci fără să fie umiliți.
Cer să-și poată crește animalele fără să fie tratați ca o problemă.
Cer să-și poată vinde producția fără să fie striviți de un sistem care pare construit pentru alții.
Cer ca munca lor să aibă valoare.
Și, mai presus de toate, cer să nu mai fie tratați ca niște oameni buni doar la vot.
România nu este colonia nimănui.
Iar românii nu sunt marionetele nimănui.
Țara aceasta se poate ridica din nou — dar numai atunci când omul care muncește va fi pus înaintea interesului de grup, iar România va fi tratată ca o țară care își apără cetățenii, nu ca un teritoriu asupra căruia alții își dispută influența.
Ajunge. România trebuie să înceapă din nou să lucreze pentru români.
