Poate că cea mai importantă propoziție din declarațiile specialiștilor de la Apele Române nu este că Dunărea continuă să scadă, că debitul este la valori istorice sau că Reactorul 2 de la Cernavodă ar putea fi oprit.
Este aceasta: „Nu mai este timp.”
La prima vedere, pare o constatare tehnică. În realitate, este și un mesaj politic spus cu mănuși.
Pentru că, tradus din limbajul sobru al specialiștilor, „nu mai este timp” înseamnă ceva foarte simplu: nu mai este timp pentru improvizații. Nu mai este timp pentru soluții spectaculoase inventate în ultimul moment. Nu mai este timp pentru operațiuni care arată bine la televizor și produc capital politic, dar care nu pot schimba realitatea hidrologică.
Poți să mai trimiți utilaje, să mai sapi, să mai muți, să mai detonezi câte o stâncă și, eventual, să mai scufunzi câteva barje. Problema este că Dunărea nu citește comunicate de presă.
Apa nu crește pentru că un politician anunță o „operațiune fără precedent”.
Și tocmai aici devine ridicolă povestea cu exploziile și barjele prezentate drept mare succes. Sigur, asemenea intervenții pot avea o utilitate tehnică punctuală. Dar când, după toate aceste demonstrații de mobilizare, specialiștii ajung să spună că nu mai este timp, poate ar fi cazul să înțelegem mesajul.
Nu mai este timp să ne jucăm de-a salvatorii.
Nu mai este timp pentru cascadorii administrative.
Nu mai este timp pentru operațiuni gândite în primul rând pentru conferința de presă de a doua zi.
Și, mai ales, nu mai este timp să confundăm improvizația cu strategia.
Cernavodă nu se oprește pentru că n-am mai detonat noi suficient de multe stânci. Se oprește pentru că Dunărea a ajuns la niveluri și debite care nu mai permit funcționarea în condiții normale.
Iar asta nu este o problemă apărută ieri.
Seceta a fost prognozată. Evoluția debitelor a fost monitorizată. Riscurile erau cunoscute cu mult înainte ca televiziunile să înceapă să transmită imagini cu utilaje, explozii și barje.
Aici este eșecul pe care trebuie să-l discutăm.
Nu putem controla seceta. Dar putem controla cât de pregătiți suntem atunci când vine.
Iar România pare să aibă un talent extraordinar de a fi permanent nepregătită pentru lucruri despre care știa că urmează.
Și nu, problema nu aparține exclusiv celor aflați astăzi la putere. Dar nici nu poate fi spălată prin această explicație. Pentru că PSD, PNL, USR și UDMR au fost, în diferite formule, parte din guvernarea României. Au avut ministere, instituții, bugete, specialiști și ani întregi la dispoziție.
Au avut timp.
Dunărea, se pare, nu.
Astăzi ni se spune că nu mai este timp.
Poate că acesta ar trebui să fie și verdictul asupra întregii parade de improvizații.
Nu mai este timp pentru soluții de imagine.
Nu mai este timp pentru sloganuri useriste de genul „uite ce facem noi”.
Nu mai este timp pentru capital politic obținut dintr-o stâncă detonată sau dintr-o barjă scufundată.
A venit momentul în care natura a închis conferința de presă și a lăsat cifrele să vorbească.
Debit redus.
Nivel în scădere.
Prognoză nefavorabilă.
Reactor oprit.
Și, deasupra tuturor, cea mai elegantă formulare pe care specialiștii au găsit-o pentru un adevăr foarte simplu:
Nu mai este timp.
Noapte bună, USR.
Noapte bună, PNL.
Noapte bună, PSD.
Noapte bună, UDMR.
Vă mulțumim pentru nimic.
Și, data viitoare când mai aveți o idee „spectaculoasă”, verificați întâi dacă mai este apă în Dunăre.
Pentru că de capital politic poate că mai este.
De timp, însă, nu.
