Într-o Românie care și-a plâns, cu onoruri militare și salve de tun, cel mai mare geniu tactic de pe gazon, Mircea Lucescu, la Palatul Cotroceni a domnit o liniște de cavou. Vineri, 10 aprilie, în timp ce zeci de mii de oameni îl conduceau pe „Il Luce” pe ultimul drum la Cimitirul Bellu, Președintele Nicușor Dan a ales să strălucească prin absență.
În timp ce Nicușor Dan se baricada într-o tăcere inexplicabilă la Cotroceni, întreaga planetă se oprea în loc pentru a-l onora pe Mircea Lucescu. De la Barcelona și Paris până la Istanbul și Donețk, UEFA a impus un doliu solemn pe cele mai mari arene ale lumii, transformând sferturile de finală europene într-un altar dedicat geniului român. Contrastul este de un ridicol strigător la cer: în vreme ce președinți de club din străinătate și moguli precum Rinat Ahmetov aterizau la București pentru a sta umăr la umăr cu legendele noastre, președintele României a ales auto-excluderea fricoasă.
Dacă privim în urmă, paralela cu predecesorii săi devine dureroasă. Traian Băsescu, un președinte adesea contestat pentru stilul său bătăios, a înțeles întotdeauna că funcția presupune prezență, nu doar decret. Chiar și ieri, Băsescu a fost văzut printre oameni la funeraliile lui Lucescu, păstrând acea conexiune cu fibra națională pe care actualul locatar de la Cotroceni pare să o fi pierdut în algoritmi.
Să nu uităm gestul istoric al lui Băsescu la moartea lui Adrian Păunescu. Deși „Bardul de la Bârca” l-a biciuit verbal ani la rând pe fostul președinte, acesta a trecut peste orice orgoliu și a mers la înmormântare, recunoscând valoarea simbolică a poetului pentru cultura română. Acolo a fost empatie; aici avem doar un calcul rece de conservare.
La nici un an de la învestirea din mai 2025, popularitatea lui Nicușor Dan pare să se fi topit sub soarele primăverii. Este de neconceput ca șeful statului să se ascundă în spatele jandarmilor, probabil de teama huiduielilor care au devenit fundalul sonor al puținelor sale ieșiri publice. Să fie oare spiritul de conservare atât de acut încât să ignore doliul unei întregi națiuni doar pentru a evita o confruntare cu realitatea străzii?
Sau poate explicația este mult mai trivială și ține de echipa de suport? Fără „bona” Delia, care să-i ghideze pașii și să-i corecteze scălâmbăielile în fața camerelor, președintele pare din nou un rătăcit în propriile picioare, incapabil să priceapă protocolul minim al decenței umane.
România are acum un președinte care poate știe să rezolve ecuații, dar care a picat lamentabil examenul de umanitate. Nicușor Dan ne-a demonstrat că poate ocupa cea mai înaltă funcție în stat fără să aibă habar unde bate inima țării.
Să îți fie țărâna ușoară, Mircea Lucescu! Ai fost cetățean al lumii, respectat de regi și miliardari, dar ai fost tratat cu o indiferență birocratică tocmai de cel care ar fi trebuit să-ți conducă onorurile de stat!
