În timp ce România traversează una dintre cele mai grave crize de credibilitate politică din ultimii ani, guvernul demis, condus de Ilie Bolojan, încearcă să forțeze adoptarea unei noi legi a salarizării bugetare, deși nu mai are legitimitatea constituțională să promoveze proiecte majore. Criticile lansate de fostul judecător CCR Petre Lăzăroiu scot la iveală nu doar o posibilă încălcare a Constituției, ci și disperarea unui executiv care încearcă să lase în urmă decizii cu impact uriaș asupra României, după ce și-a pierdut mandatul politic.
Un guvern demis care refuză să plece
Declarațiile fostului judecător al Curții Constituționale Petre Lăzăroiu reprezintă una dintre cele mai dure condamnări publice la adresa Guvernului Bolojan de după pierderea sprijinului parlamentar. Invitat la un post de televiziune, Lăzăroiu a pus degetul pe rana constituțională pe care executivul pare dispus să o ignore: un guvern demis nu mai are dreptul să promoveze reforme structurale și proiecte legislative majore.
Articolul 110 alineatul 4 din Constituție este cât se poate de clar: după încetarea mandatului, Guvernul poate îndeplini doar actele necesare pentru administrarea curentă a treburilor publice. Cu alte cuvinte, trebuie să asigure funcționarea minimală a statului până la instalarea unui nou Cabinet, nu să redeseneze arhitectura salarizării din întregul sector bugetar.
Cu toate acestea, Guvernul Bolojan pare să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Deși lipsit de legitimitate politică și aflat într-o poziție interimară, executivul continuă negocieri, pregătește documente și încearcă să împingă înainte o lege cu impact uriaș asupra milioane de români.
Reforma abandonată ani de zile, scoasă brusc din sertar
Ipocrizia politică este evidentă. Ani la rând, guvernanții au tergiversat reforma salarizării, invocând lipsa consensului, constrângerile bugetare sau dificultățile tehnice. Acum, după ce au fost demiși și nu mai răspund politic în fața Parlamentului, aceiași oameni descoperă brusc „urgența” reformei.
Invocarea jaloanelor din PNRR a devenit noua scuză universală pentru orice abuz administrativ sau grăbire suspectă a unor proiecte controversate. În realitate, Guvernul Bolojan încearcă să transforme presiunea europeană într-un paravan pentru o manevră politică lipsită de legitimitate democratică.
Mai grav este că un astfel de proiect poate produce efecte economice și sociale pe termen lung: dezechilibre între categorii profesionale, tensiuni sindicale și presiuni suplimentare asupra bugetului de stat. Or, asemenea decizii nu pot fi luate de un executiv aflat practic cu un picior în afara Palatului Victoria.
O sfidare periculoasă a regulilor democratice
Ceea ce se întâmplă depășește disputa tehnică privind salarizarea. Este vorba despre respectarea limitelor constituționale și despre pericolul unui precedent toxic: un guvern demis care continuă să se comporte ca unul cu puteri depline.
Dacă această practică devine acceptată, atunci votul Parlamentului și retragerea încrederii politice devin simple formalități fără efect real. Un guvern respins poate continua să ia decizii majore, să negocieze reforme și să influențeze viitorul țării, ignorând voința democratic exprimată.
Declarația lui Petre Lăzăroiu vine tocmai pentru a readuce discuția în zona legalității constituționale. Nu este doar o opinie politică, ci un avertisment sever privind degradarea regulilor fundamentale ale statului de drept.
Guvernul Bolojan pare incapabil să accepte verdictul politic primit și încearcă, în ultimele clipe de putere, să împingă înainte o reformă care nu îi mai aparține. În loc să administreze decent tranziția către un nou executiv, cabinetul demis forțează limitele Constituției și transformă instituțiile statului într-un teren de improvizație politică.
Într-o democrație funcțională, un guvern fără legitimitate se retrage cu discreție și respectă limitele mandatului său. În România, însă, executivul demis pare hotărât să demonstreze încă o dată că puterea este mai importantă decât legea.
