În sfârșit, PSD a glăsuit! Cică și el vrea “fără Bolojan”. Suntem, în sfârșit, la un pas de iluminare! Eu, care nu am crezut și nu cred că PSD va abandona puterea de bună voie, m-am auto-pedepsit, mi-am făcut bagajele, am lăsat în urmă logica strâmbă a dâmbovițenilor și m-am retras în codru. Un loc în care, singurul intelectual veritabil cu care mai pot dialoga este câinele meu. El nu promite autostrăzi pe care nu le poate desena nici cu carioca, iar tăcerea lui e infinit mai articulată decât orice program de guvernare citit cu dificultate de pe prompter.
Dar, din vatra mea solitară, nu pot să nu observ spectacolul grotesc al fanteziei politice moderne: un partid ca USR, cu o intenție de vot a românilor extrem de scăzută, a ajuns să acapareze Guvernul României. Și de ce s-ar limita la asta? Eu propun ca USR să dea viitorul premier!
Distribuția de Oscar a neputinței noastre
Priviți „oferta”. O avem pe Diana Buzoianu, această „fecioară a pădurii „cu mii de urmăritori, care pare gata să ne rezolve criza pădurilor, a balastierelor și a energiei printr-un simplu live pe Facebook, în care replica acidă e mai importantă decât bunul simț și realitatea. Lângă ea, Radu Miruță, „șocâtele de tranșee”, politicianul care pare că suferă cronic de sindromul Don Quijote: e mereu în luptă cu cineva, deși singura victimă certă a asediului său este logica elementară. Și, desigur, piesa de rezistență, Ionuț Moșteanu, simbolul strălucitor al miniștrilor „făr’de diplomă”, unde siguranța de sine suplinește orice urmă de atestat. Pe bune, de ce să ai studii când ai o dicție impecabilă și o carismă care dă bine pe sticlă?
Monitorul Oficial s-ar muta pe TikTok
Eu abia aștept! Sub o astfel de domnie, conferințele de presă ar fi considerate arhaisme prăfuite. De ce să răspunzi la întrebări incomode când poți face un live cu fundal muzical tensionat? Imaginați-vă anunțul: „Rămâneți până la final, urmează reforma fiscală! Nu o să vă vină să credeți ce am tăiat!”.
În această nouă ordine mondială a penibilului, TikTok-ul devine, de facto, organul suprem de legiferare. Facebook-ul este noua Curte Constituțională: dacă legea ta nu strânge destule inimioare, înseamnă că e neconstituțională și trebuie reambalată cu un unghi de filmare mai avantajos și un filtru care să ne facă pe toți să părem mai puțin faliți.
Ministerul Finanțelor nu ne-ar mai plictisi cu cifre și deficite. Ne-ar explica criza pe înțelesul unui client de fast-food: „ Boss, e ca atunci când comanzi cartofi rântăliți, dar ai bani doar de sos”. Iar la transporturi, autostrăzile ar fi prezentate în stil teaser binevoitor: “Vrei să știi de ce nu zboară gâștele cenușii în țările calde? Pentru că merg pe jos! Pe cei încă 0,00001 km de autostradă construiți în acest an de Guvernul USR!”
Revenind cu picioarele pe pământ, tragedia nu e că această lume politică ar fi absurdă, ci că este teribil de seducătoare. Ne place simplitatea minciunii bine ambalate. Ne place iluzia că suntem „acolo”, în inima deciziei, când de fapt suntem doar niște spectatori care aplaudă un incendiu pentru că flăcările au o culoare frumoasă pe ecranul telefonului. Iar, între timp, în liniștea codrului, câinele meu rămâne singurul lider autentic. El nu are nevoie de trending, nu cere validare și nu își cosmetizează încăpățânarea. Într-o lume care urlă după aplauze, mersul lui doar înainte, tăcut, indiferent de spectatori, este, probabil, singura formă de rebeliune care ne-a mai rămas.
