Jale mare și scrâșnit de dinți în tabăra USR! S-au stins luminile în far, iar flacăra călăuzitoare a partidului s-a transformat, peste noapte, într-un tăciune care scoate fum înecăcios. Întâiul produs al laboratorului de partid, numitul N.D., a comis păcatul suprem, erezia care nu se iartă: a îndrăznit să desemneze conducerea parchetelor fără să ceară voie de la Marele Stat Major al TikTok – ului și fără să verifice dacă decizia sa dă bine pe feed-ul de Facebook al partidului.
Reacția? Previzibilă pentru cine cunoaște fauna politică a „salvatorilor” cu rucsac și trotinetă. De acum, foștii susținători, puși în fața obrăzniciei președintelui de a gândi singur, o activitate de altfel foarte exotică în mediul lor, au declanșat Marele Război al Tastaturilor. Și să nu vă imaginați vreo dezbatere de idei, vreun schimb civilizat de argumente politice, juridice sau o analiză de oportunitate. Ei, aș! Rafinamentul lor intelectual s-a rezumat rapid la ceea ce știu ei mai bine: jigniri de cea mai joasă speță, înjurături, cuvinte obscene, urlete virtuale și un festival al scuipatului pe poza celui care, până mai ieri, era promovat de ei ca singura speranță a României.
E fascinant să privești cum ND a fost retrogradat instant de la rangul de cel mai onest președinte la cel de trădător vândut sistemului. Mai au puțin useriștii și ies în stradă să ceară turul doi înapoi, doar pentru că jucăria lor nu mai execută comenzile primite prin comentarii la postările liderilor de grup.
Această criză de isterie colectivă nu demonstrează decât un singur lucru: Nicușor Dan n-a fost niciodată un lider respectat în acest partid, ci doar o soluție de avarie. Un paravan, un „împins în față” pe care l-au folosit pe post de berbece electoral și la care au renunțat cu o ferocitate de piranha la prima abatere de la linia dictată de algoritmi.
Am mai văzut filmul ăsta. Să ne amintim de momentele când oricine din interiorul lor, de la fondatori la simpli membri, a îndrăznit să aibă o nuanță diferită față de nucleul dur, constituit conjunctural, după interesul de moment. Imediat au fost executați public, lăsați fără sprijin și șterși din istoria oficială a partidului ca în fotografiile lui Stalin. Loialitatea lor durează fix până la prima postare critică. Iar doamna Elena Lasconi ar avea multe de spus pe această temă.
Concluzia este foarte simplă: USR-ul ne demonstrează, a câta oară, că nu e un partid politic, ci doar un grup digital cu toleranță zero la discernământ. Dacă nu ești un simplu ecou al frustrărilor lor de pe Facebook, devii inamicul public numărul unu. Nicușor Dan a aflat pe pielea lui că în politica „nouă”, dacă nu ești o marionetă perfectă, ești doar o eroare de sistem care trebuie ștearsă cu un „delete” plin de înjurături. Să sperăm că farul călăuzitor și-a luat măcar ochelarii de protecție, deoarece urmează o ploaie de lături de la fostele tonomate de campanie care, în loc de idei, au în dotare doar un vocabular de mahala. WeekeND plăcut!
