Vinerea Mare nu este doar o zi din calendarul creștin, ci o oglindă. O zi în care liniștea ar trebui să apese peste conștiințe, nu doar peste străzi. Și totuși, în fiecare an, în loc de reculegere, România pare mai fragmentată, mai tensionată, mai departe de sensul real al jertfei și al iertării.
Browsing: Editorial
Domnule Ilie Bolojan,
România nu mai este un loc. A devenit o stare. O stare de apăsare, de tăcere grea, de resemnare care nu mai are lacrimi suficiente să se exprime.
După luni de austeritate, oamenii nu s-au adaptat. Oamenii s-au micșorat. Și-au micșorat porțiile, dorințele, speranțele. Și, încet, aproape imperceptibil, și-au micșorat și demnitatea — nu pentru că au vrut, ci pentru că au fost împinși.
Lumea arde la propriu. La granița noastră, războiul declanșat de Rusia împotriva Ucraina a intrat într-o logică de uzură care consumă oameni, muniție și economii naționale într-un ritm brutal. Mai la sud, conflictul dintre Israel și Hamas, cu umbra tot mai prezentă a Iran, riscă să transforme Orientul Mijlociu într-un butoi cu pulbere regional cu efecte globale.