Sunt întrebări care nu aparțin unui om. Nici unei generații. Ele se așază peste un neam întreg și îl urmăresc până când acesta găsește puterea să răspundă.
„Încotro, popor român?” este una dintre ele.
Nu este doar titlul unei cărți. Este poate cea mai grea întrebare pe care și-o poate pune un popor care a supraviețuit imperiilor, războaielor, dictaturilor și propriilor dezbinări, dar care astăzi pare să riște ceea ce nici istoria nu i-a putut lua: sufletul.
Trăim într-o epocă în care avem mai multă informație decât înțelepciune, mai multă comunicare decât comuniune, mai mult confort decât sens. O epocă în care omul știe tot mai multe despre lume și tot mai puține despre sine.
De aceea, întâlnirea cu Dan Puric la Alba Iulia nu este un simplu eveniment cultural.
Este un act de conștiință.
Există locuri unde istoria se citește în cărți. Și există locuri unde istoria respiră.
Alba Iulia este unul dintre acestea.
Nu întâmplător această întâlnire are loc în cetatea în care România și-a rostit poate cea mai frumoasă promisiune către sine. Aici, la Alba Iulia, nu s-a semnat doar un document. Aici s-a exprimat credința că un popor poate rămâne liber atâta vreme cât nu uită cine este.
Astăzi, provocarea nu mai vine din afară.
Nu ne mai cuceresc armatele.
Ne cucerește uitarea.
Ne dezarmează indiferența.
Ne slăbește lipsa reperelor.
Iar un popor nu moare atunci când îi dispar granițele. Un popor începe să moară atunci când încetează să-și mai pună întrebări despre rostul său.
De aceea, întrebarea lui Dan Puric nu cere un răspuns rapid. Nu caută aplauze. Nu oferă soluții facile. Ea obligă fiecare român să privească în propria conștiință.
Ce lăsăm copiilor noștri?
O economie?
O infrastructură?
Sau o identitate?
Pentru că toate pot fi reconstruite, mai puțin un suflet pierdut.
Vineri, 10 iulie, de la ora 17:30, în Aula Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, se lansează o carte. Dar, poate mai important, se deschide un dialog pe care România îl amână de prea mult timp.
Nu despre trecut, ci despre viitor.
Nu despre nostalgie, ci despre responsabilitate.
Nu despre ceea ce am fost, ci despre ceea ce alegem să devenim.
Intrarea este liberă.
Așa cum liberă trebuie să rămână și conștiința unui popor.
Poate că nu toți vom avea aceleași răspunsuri.
Dar România are nevoie, mai mult ca oricând, de oameni care să aibă curajul să nu fugă de întrebările esențiale.
Iar dintre toate întrebările care pot fi rostite astăzi, una răsună mai puternic decât toate:
Încotro, popor român?
Răspunsul nu se află într-o carte.
Se află în fiecare dintre noi.
