Domnule prim-ministru,
Vă scriu cu speranță. Nu pentru că aș mai avea încredere în politicile energetice ale statului român, ci pentru că am ajuns la concluzia că singura resursă regenerabilă pe care România o exploatează cu adevărat este absurdul.
Să privim faptele.
Am umplut câmpurile cu panouri solare. Un succes răsunător. Produc curent exact atunci când consumul este mai mic și exact atunci când soarele binevoiește să participe la programul de guvernare.
Seara însă, când românul își aprinde lumina, pornește aragazul, aerul condiționat sau pompa de căldură, panourile intră într-un concediu binemeritat. Nu le putem reproșa nimic. Ele au fost angajate pentru tura de zi.
Problema este că nici noi nu ne-am angajat pe cineva pentru tura de noapte.
Capacități serioase de stocare? O idee interesantă, aproape science-fiction. În schimb, am perfecționat un model economic care ar trebui predat la Harvard, dar la secția „Așa nu”.
Vindem ziua energia ieftin, iar seara o cumpărăm înapoi de câteva ori mai scump.
Adică exact cum ar proceda cineva care și-ar vinde frigiderul dimineața cu 500 de lei, pentru ca seara să-l închirieze cu 2.000. Dar asta este pentru neinițiați. Noi facem geopolitică energetică.
Vecinii râd, încasează diferența și ne mulțumesc pentru contribuția constantă la prosperitatea lor. Noi, în schimb, ne felicităm reciproc pentru încă un pas decisiv spre independență.
Cât despre cărbune…
Aici deja intrăm în dezbateri serioase.
Ideea că ai putea închide niște capacități de producție doar după ce ai construit altele care să le înlocuiască pare să fi fost clasificată drept extremism energetic.
Nu, omul modern închide întâi și speră că bunul Dumnezeu, piața liberă sau următoarea rectificare bugetară vor produce miracole.
În aceste condiții, cred că a venit vremea unei politici cu adevărat vizionare.
Programul Național „Panoul Lunar”.
Domnule Bolojan, nu vă lăsați intimidat de cinicii care spun că panourile lunare nu există.
Nici bunul-simț nu pare să mai existe în administrația energetică și totuși guvernarea merge înainte.
Ce contează că Luna nu produce lumină, ci doar o reflectă?
Detalii.
Și gravitația părea imposibilă până când a explicat-o Newton.
Cu suficientă voință politică, două ordonanțe de urgență și trei campanii de comunicare, sunt convins că găsiți printre adepții dumneavoastră, unii chiar miniștri, mulți care vor fi convinși că Luna poate fi convinsă să livreze megawați.
Mai ales dacă primește fonduri europene.
Iar dacă proiectul este lansat cu grafice colorate, sloganuri inspiraționale și experți care încep fiecare frază cu „studiile arată că…”, sunt convins că va apărea imediat categoria de cetățeni care nu va întreba cum funcționează, ci de ce nu s-a făcut mai devreme.
Vor explica solemn că panourile lunare reprezintă „o tehnologie de ultimă generație”, implementată deja în țări atât de avansate încât nimeni nu le poate numi.
Vor distribui probabil clipuri de 37 de secunde în care un domn foarte serios, cu muzică epică pe fundal, explică faptul că Luna emite „fotoni reci”, iar cine râde de această idee este fie conspiraționist, fie împotriva progresului.
Vor apărea comentarii de genul:
„Documentați-vă!”
„Există studii!”
„Nu înțelegeți fizica modernă!”
„A explicat un expert la televizor!”
Iar dacă îi întrebi unde sunt studiile, răspunsul va fi invariabil:
„Căutați și voi pe internet.”
Acesta este momentul în care realizezi că propaganda și-a atins scopul suprem: nu mai are nevoie de argumente. Are voluntari.
Și ce voluntari! Oameni care înghit orice, cu condiția să fie servit în ambalaj oficial. Dacă mâine li s-ar spune că România va deveni independentă energetic datorită centralelor eoliene montate pe submarin sau că vom capta curentul din curcubeu printr-o strategie națională multianuală, n-ar cere demonstrații. Ar cere doar calendarul implementării și s-ar certa cu „negaționiștii de curcubeu”.
Poate că aceasta este, de fapt, cea mai mare realizare a politicii românești: nu să rezolve probleme, ci să creeze un public dispus să creadă că problemele au fost rezolvate imediat ce s-a tipărit pliantul.
Așa că mergeți înainte, domnule prim-ministru.
Anunțați Programul Național pentru Panouri Lunare.
Faceți un grup de lucru.
Numiți un comitet interministerial.
Lansați o strategie.
Înființați o autoritate.
Organizați o conferință.
Faceți un logo.
Plantați trei panouri decorative pentru camerele de televiziune.
Și apoi explicați românilor că, dacă nu văd încă energia produsă de Lună, este doar pentru că implementarea se află în faza de optimizare.
Sunt convins că unii vor aplauda.
Nu pentru că ar funcționa.
Ci pentru că, în România, de prea multe ori, propaganda pare să producă mai multă energie decât centralele.
