Nu mai este vorba despre derapaje. Nu mai este vorba despre excepții. Ceea ce se întâmplă în Ministerul Afacerilor Interne a depășit de mult zona abuzului punctual și a intrat într-o realitate mult mai gravă: instituționalizarea fricii.
Browsing: Romanii merita respect
Una pe care o vedem la televizor, în comunicate sterile, în declarații despre „siguranță” și „profesionalism”. Și una pe care o simt cei din interior, o Românie în care nu infractorii sunt cea mai mare problemă, ci propriul sistem. În această a doua Românie, există un nume rostit în șoaptă: DGPI.
Nu pentru că ar inspira respect. Ci pentru că inspiră teamă. Nu este teama de lege. Nu este teama de adevăr. Este teama de arbitrar.
Campania „Românii merită respect” nu mai poate evita adevărul incomod: în interiorul Ministerul Afacerilor Interne nu mai vorbim despre disciplină, lege și merit, ci despre frică, control și obediență.
Nu miniștrii conduc cu adevărat sistemul. Nu generalii. Nu profesioniștii din teren.
Puterea reală s-a mutat în mâinile Direcția Generală de Protecție Internă, o structură care operează în umbră, fără transparență și, în practică, fără răspundere.
Domnule Ilie Bolojan,
România nu mai este un loc. A devenit o stare. O stare de apăsare, de tăcere grea, de resemnare care nu mai are lacrimi suficiente să se exprime.
După luni de austeritate, oamenii nu s-au adaptat. Oamenii s-au micșorat. Și-au micșorat porțiile, dorințele, speranțele. Și, încet, aproape imperceptibil, și-au micșorat și demnitatea — nu pentru că au vrut, ci pentru că au fost împinși.