Începe o săptămână care nu mai suportă amânări, ambiguități sau tăceri convenabile. Luni nu este doar o altă zi din calendar, ci momentul în care un guvern interimar, condus de Ilie Bolojan, preia frâiele unor ministere cheie cu un mandat limitat, dar cu potențial nelimitat de a produce efecte pe termen lung. 45 de zile — atât le trebuie pentru a lua decizii care pot remodela profund direcția țării. Iar pentru mulți dintre noi, nu în bine.
De 11 luni asistăm la o guvernare care a promis eficiență și a livrat incertitudine, care a vorbit despre reforme și a produs tensiuni, care a cerut răbdare și a oferit prea puține rezultate concrete. În acest context, ideea că aceiași oameni primesc încă 45 de zile pare mai degrabă o prelungire a unei stări de blocaj decât o oportunitate de redresare.
Dar poate mai grav decât deciziile guvernului este ceea ce nu face opoziția. Într-un moment în care societatea fierbe, în care întrebările legitime se înmulțesc, asistăm la o liniște suspectă. Se depune sau nu se depune moțiune? Este o întrebare simplă, dar răspunsul întârzie inexplicabil.
Toată lumea a privit spre PSD, așteptând un gest ferm. Nu a venit. Apoi privirile s-au mutat spre AUR. Nici de acolo nu a venit claritate. În loc de acțiune, am primit ezitare. În loc de asumare, calcule politice.
Această tăcere nu este neutră. Ea transmite un mesaj periculos: că, dincolo de declarații, nimeni nu este cu adevărat dispus să își asume confruntarea. Că interesele de partid cântăresc mai mult decât presiunea publică. Că momentul este lăsat să treacă, poate în speranța că tensiunea se va risipi de la sine.
Dar nu se va risipi.
O societate care pune întrebări și nu primește răspunsuri devine o societate care își pierde încrederea. Iar lipsa încrederii este cel mai rapid drum spre radicalizare, spre rupturi și spre instabilitate reală.
Săptămâna aceasta nu este doar despre un guvern interimar. Este despre testul unei întregi clase politice. Despre cine are curajul să acționeze și cine preferă să aștepte. Despre cine își asumă și cine se ascunde.
Iar dacă nici acum nu vedem claritate, atunci problema nu mai este doar la putere. Este în întreg sistemul.
