Autostrada A10 Sebeș–Turda, prezentată drept una dintre marile realizări ale infrastructurii românești după 1989, se transformă din nou într-un simbol al neputinței administrative. La intrarea în județul Cluj, carosabilul s-a surpat din nou în aceeași zonă în care, de ani de zile, autoritățile promit că au găsit soluția. Realitatea din teren arată însă exact contrariul.
Prima bandă de circulație a fost distrusă complet, iar alunecarea de teren avansează spre cea de-a doua bandă. Traficul se desfășoară pe o singură bandă, cu restricții severe de viteză, în timp ce șoferii sunt nevoiți să suporte consecințele unor lucrări care par fără sfârșit.
Deși experții avertizează că este vorba despre o alunecare serioasă, care ar necesita o intervenție complexă și costisitoare, reprezentanții DRDP spun că încearcă o variantă mai ieftină. Întrebarea este una simplă: se caută o soluție definitivă sau doar cea mai ieftină metodă de a amâna problema până la următoarea surpare?
Problemele din zona kilometrului 66 nu sunt o noutate. Ele au apărut încă din 2023, s-au reactivat în 2025, iar acum situația s-a agravat. Cu toate acestea, autoritățile nu au reușit să ofere o rezolvare care să reziste în timp.
Și specialiștii din domeniu sunt sceptici. Președintele Pro Infrastructura avertizează că o simplă refacere a terasamentului nu va opri fenomenul și că există riscul ca lucrarea să fie refăcută an de an, pe bani publici.
Constructorul lotului, o companie austriacă, nu mai este în perioada de garanție. DRDP anunță că va încerca recuperarea prejudiciului invocând prevederile privind viciile ascunse. Totuși, reprezentanții Pro Infrastructura atrag atenția că și beneficiarul lucrării a avut obligația de a verifica și recepționa fiecare etapă de execuție, astfel că stabilirea responsabilităților ar putea deveni un proces lung și complicat.
În tot acest timp, nota de plată este achitată de contribuabili și de miile de șoferi care circulă zilnic pe această autostradă.
A10, prima autostradă proiectată și construită integral după 1989, ajunge din nou în centrul unui scandal care ridică întrebări incomode: cine răspunde pentru lucrările care cedează la doar câțiva ani de la inaugurare, cine plătește reparațiile repetate și de ce autoritățile par să caute, de fiecare dată, cea mai ieftină soluție, nu cea care rezolvă definitiv problema?
