Legea salarizării unitare a ajuns într-un punct în care nu mai poate fi tratată ca un simplu exercițiu de aritmetică bugetară. Miza este politică, socială și, mai ales, financiară. În ultima săptămână în care Parlamentul mai poate aproba actele normative de care depind bani importanți din PNRR, liderii PNL, USR, PSD și UDMR sunt chemați la Cotroceni pentru discuții decisive cu președintele Nicușor Dan.
O sesiune extraordinară a Parlamentului a fost deja convocată, însă problema de fond rămâne aceeași: coaliția nu a ajuns încă la un consens asupra noii formule de salarizare pentru sectorul public. Iar nemulțumirile nu se opresc la masa politică. Sindicatele privesc cu îngrijorare modificările propuse, în timp ce opoziția își calculează propriile poziții și strategii de vot.
În centrul disputei se află proiectul care prevede reducerea valorii de referință la 4.000 de lei, de la 1 decembrie 2026, față de varianta inițială de 4.325 de lei. De această valoare depinde modul în care vor fi calculate salariile în sistemul public. În același timp, proiectul modifică regulile privind acordarea unor sporuri, în special în educație și sănătate, două domenii în care orice schimbare salarială are un impact direct asupra stabilității sociale.
Premierul interimar Ilie Bolojan a transmis un mesaj care rezumă, în esență, filosofia părții guvernamentale: responsabilitate și limite bugetare. „Noi trebuie să fim niște oameni responsabili și să știm că, dacă sărim peste cal, nu doar că lucrurile vor ieși prost pentru sectorul public, dar vor ieși prost pentru România”, a declarat acesta.
De cealaltă parte, USR încearcă să introducă o garanție politică și socială importantă. Deputatul Cristian Seidler susține că este exclus ca un angajat la stat să rămână, în final, cu un venit net mai mic decât cel anterior, iar eventualele diferențe ar urma să fie compensate. În același timp, plafonul suplimentar de cheltuieli rămâne unul strict: doar 8 miliarde de lei peste nivelul cheltuielilor salariale din 2026.
Aici se află, de fapt, nodul negocierii: cum poți reforma sistemul fără să produci pierderi individuale de venit și fără să depășești limitele asumate în fața partenerilor europeni?
PSD nu pare convins că actuala variantă oferă acest echilibru. Criticile formulate de Sorin Grindeanu la adresa modului în care au fost purtate discuțiile cu Comisia Europeană arată că disputa nu este doar despre cifre, ci și despre negocierea politică din spatele lor. Social-democrații reclamă lipsa unei coordonări eficiente cu Bruxelles-ul și contestă modul în care a fost gestionat întregul proces.
La rândul său, liderul UDMR, Kelemen Hunor, a adăugat o dimensiune mai amplă crizei politice. Avertismentul său, că perpetuarea blocajelor și a lipsei de înțelegere poate crea condițiile pentru ascensiunea AUR și chiar pentru un viitor guvern condus de această forță politică trebuie privit ca un semnal de alarmă pentru actuala coaliție. În politică, vidul de încredere este întotdeauna ocupat de cineva.
Iar opoziția nu pare dispusă să ofere o soluție de rezervă. AUR analizează inclusiv varianta neparticipării la vot, ceea ce ar putea complica și mai mult calculele parlamentare într-un moment în care timpul devine cel mai important adversar.
Sursele citate arată că Administrația Prezidențială le-a transmis liderilor celor patru partide un mesaj cât se poate de clar: dacă nu se ajunge la consens asupra legii salarizării unitare, proiectul nu va fi depus în Parlament. Mai mult, negocierile privind acest act normativ ar putea fi legate de discuțiile despre viitorul Guvern.
Așadar, legea salarizării riscă să devină nu doar un jalon din PNRR, ci și un test de supraviețuire politică pentru actuala formulă de putere.
Cel mai probabil, marți, liderii politici se vor întoarce la masa negocierilor de la Palatul Cotroceni pentru o rundă finală de discuții. Calendarul este extrem de strâns: pentru îndeplinirea jalonului din PNRR, proiectul trebuie adoptat până la finalul lunii. Parlamentarii au, practic, la dispoziție doar câteva zile pentru dezbateri, amendamente și vot.
În acest moment, președintele Nicușor Dan are în față o misiune de mediere dificilă. Nu este vorba doar despre apropierea unor poziții tehnice, ci despre găsirea unei formule politice care să permită tuturor să plece de la masa negocierilor cu sentimentul că au obținut ceva, fără ca România să piardă.
Cotroceniul devine astfel ultima masă de negociere înaintea unei decizii care poate cântări greu. Dacă liderii partidelor vor găsi un compromis, România poate debloca unul dintre cele mai sensibile dosare asumate prin PNRR. Dacă nu, costul va depăși cu mult disputa privind o valoare de referință sau un procent de spor.
Pentru că, în final, miza nu este doar cât va câștiga un bugetar.
Miza este dacă partidele aflate la putere mai sunt capabile să ia decizii împreună atunci când România nu își mai permite să amâne.
