Guvernul României a adoptat o ordonanță de urgență cu impact major asupra sectorului energetic, modificând radical cadrul legislativ privind centralele electrice pe bază de cărbune. Măsura vine ca un răspuns direct la cerințele stricte ale Comisia Europeană și urmărește alinierea deplină a legislației naționale la angajamentele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Noua reglementare elimină orice portiță legislativă care ar fi permis menținerea în funcțiune a unor unități de producție prin ajustări tehnice considerate „reversibile”. Autoritățile clarifică fără echivoc că o centrală nu mai poate fi declarată închisă doar prin modificări scriptice ale licențelor, fără o dezafectare reală și ireversibilă.
Garanții stricte pentru „Jalonul 114” și decarbonizarea sistemului
Miza centrală a ordonanței este securizarea Jalonului 114 din PNRR, considerat pilonul esențial al strategiei de decarbonizare a României. Potrivit notei de fundamentare, noile prevederi introduc garanții suplimentare pentru a elimina riscul ca închiderea centralelor pe lignit și huilă să fie doar temporară sau formală.
Decizia vine într-un context sensibil, în care Comisia Europeană a declanșat deja o investigație aprofundată privind planul de restructurare al Complexul Energetic Oltenia. În acest cadru, autoritățile de la București încearcă să demonstreze conformitatea totală cu regulile europene privind ajutoarele de stat și tranziția energetică.
Ce înseamnă închiderea centralelor pe cărbune într-o criză energetică majoră
Închiderea acestor capacități de producție ridică semne serioase de întrebare într-un context energetic deja tensionat la nivel european. Centralele pe cărbune au avut, în mod tradițional, rolul de „plasă de siguranță” pentru sistemul energetic național, fiind capabile să producă energie constant, indiferent de condițiile meteo.
Eliminarea lor definitivă poate duce la:
– creșterea dependenței de importuri de energie, în special în perioadele de consum ridicat;
– volatilitate mai mare a prețurilor la electricitate pentru consumatori și industrie;
– presiuni suplimentare asupra sistemului energetic, mai ales în lipsa unor capacități noi stabile (gaz, nuclear sau stocare);
– vulnerabilitate în fața unor situații extreme, cum ar fi ierni severe sau crize regionale de aprovizionare.
Pe de altă parte, autoritățile și partenerii europeni susțin că această tranziție este inevitabilă și necesară pentru reducerea emisiilor și modernizarea sistemului energetic, mizând pe dezvoltarea accelerată a surselor regenerabile și a noilor tehnologii.
Prin această ordonanță, România face un pas decisiv spre renunțarea la cărbune, însă provocarea majoră rămâne echilibrul dintre obiectivele climatice și securitatea energetică într-o perioadă marcată de incertitudini fără precedent.
