Avem tendința aproape instinctivă, dar dăunătoare, de a vedea economia ca pe un război între tabere. Necazul este că, în ultima perioadă, este din ce în ce mai evident că această falie este alimentată metodic chiar de la vârful deciziei politice. Guvernul Bolojan pare să fi transformat „moartea caprei” vecinului într-o strategie de stat, încurajând pe față conflictul dintre sectorul privat și cel bugetar. Sub paravanul unei mult trâmbițate “corecții morale imperios necesare”, ni se vinde, de fapt, vechea rețetă a puterii: dezbină și cucerește!
În timp ce mediul privat este instigat să salute tăierea veniturilor bugetarilor ca pe o victorie a celor productivi, guvernanții asistă relaxați de pe margine. Este un calcul politic cinic: atâta timp cât cele două categorii se privesc cu ostilitate, ele nu își vor da niciodată mâna pentru a contesta împreună ineficiența sistemului sau lipsa unei viziuni economice reale. Bucuria că li se taie și lor funcționează ca un anestezic social care ne împiedică să vedem că, în realitate, suntem cu toții în aceeași barcă.
Această iluzie a dreptății prin tăiere ignoră alfabetul de bază al supraviețuirii economice. Economia reală nu funcționează pe resentiment, ci pe circulația banilor. Când Guvernul decide să aplice un garou pe veniturile unei categorii masive de consumatori, nu pedepsește doar aparatul birocratic ci privează întregul sistem de oxigen.
Prima victimă a acestui reflex va fi chiar mediul privat care astăzi cade în cursa guvernului. Sectorul serviciilor trăiește din așa-zisul venit disponibil. Când un bugetar își vede salariul diminuat, el intră într-o stare de hibernare economică, iar prima reacție este prudența: amână vacanța, renunță la ieșirea la restaurant, anulează abonamentul la sală sau reparația mașinii. Am văzut deja anul trecut acest comportament pe litoralul românesc: hoteluri goale și restaurante pustii, unde pescărușii au rămas singurii clienți. Nu a fost un semn de moralitate, ci un simptom de colaps al cererii.
Este un cerc vicios în care satisfacția de a-l vedea pe celălalt ajustat se transformă rapid în propria pierdere. Taxiurile rămân în stații, micile cafenele își pierd clienții fideli, iar antreprenorii se trezesc că, deși au învins moral bugetarul, nu mai au cui să-și vândă serviciile. O verigă slăbită deliberat de un guvern care preferă conflictul în locul construcției nu face lanțul mai suplu, ci îl condamnă la rupere.
Strategia de dezbinare a Guvernului Bolojan este o victorie pe termen scurt pentru politicieni, dar un dezastru pe termen lung pentru societate. Prosperitatea nu se obține prin canibalizarea veniturilor celuilalt, ci prin menținerea unui flux economic sănătos. În loc să celebrăm scăderea puterii de cumpărare a celorlalți, ar trebui să înțelegem că suntem piese în același ecosistem. Atâta timp cât preferăm satisfacția meschină de a vedea corecții aplicate aproapelui în loc să cerem politici care să crească întreaga economie, singurul câștigător rămâne guvernul, care poate conduce nestingherit peste o societate fragilă și fragmentată.
