Săptămâna viitoare, Bucureștiul se pregătește să găzduiască un nou episod din serialul tragicomic al „revoltății” naționale. Sindicatele și ONG-urile scot din nou vuvuzelele de la naftalină, pregătind recuzita pentru ceea ce se anunță a fi, ca de obicei, un eșec răsunător mascat în activism civic. Realitatea este însă crudă și evidentă pentru oricine privește dincolo de pancartele sclipitoare: spiritul revendicativ al românului a murit, fiind înlocuit de un exhibiționism digital penibil și de o foame de imagine care se stinge imediat ce se termină bateria la telefon.
Asistăm la o mascaradă în care singurul obiectiv real este poza de Facebook. Protestatarul modern nu mai iese în stradă pentru principii, ci pentru un selfie cu vuvuzeaua, bifând astfel datoria civică între două sesiuni de scrolling pe rețelele sociale. Este o revoltă de carton, alimentată de lideri sindicali care joacă la două capete. Ziua urlă împotriva „stăpânirii ostile” în fața camerelor de luat vederi, iar seara se îmbrățișează la chefuri private cu exact aceiași politicieni pe care îi scuipau simbolic cu câteva ore înainte. Acești lideri sindicali de carton își mână trupele în luptă nu pentru drepturi, ci pentru a-și securiza propriile privilegii, în timp ce masa de manevră se mulțumește cu un sandviș și decontul pentru transport.
Am văzut recent și marea răzmeriță a fermierilor. Activați de ce făceau semenii lor în Franța, pe care au blocat-o până au obținut ce au vrut, au vrut și ei o demonstrație de forță. A ieșit un mare fâs! Un mare fâs, care s-a dezumflat ca un balon de săpun la prima interpelare a jandarmilor, ce le-au interzis amabil să intre în București. Cei care promiteau să dărâme Parlamentul și să are asfaltul Capitalei s-au întors acasă cu coada între picioare, după ce au realizat că e mai greu să fi bărbat și să lupți pentru drepturi decât să strigi lozinci printre urzici. La fel și minerii, odinioară spaima guvernelor, au ajuns simpli spectatori la propria lor umilire, asistând impasibili cum colegii lor sunt agresați, limitându-se la a bodogăni în barbă despre bunele maniere ale forțelor de ordine. Pe bune? Voi sunteți urmașii minerilor care în trecut speriau Bucureștiul?
Guvernanții au înțeles perfect acest joc. Nu mai există frică, nu mai există nicio presiune reală. De ce s-ar îngrijora cineva în palatele puterii când știe că orice „mare protest” se termină invariabil cu o horă a unirii, o sesiune de poze și un asalt final asupra magazinelor din mall? Programul Guvernului nu se mai întrerupe pentru că strada nu mai transmite forță, ci doar zgomot inutil.
De aceea, mesajul este simplu: stați acasă! Decât să fiți figuranți într-un teatru ieftin regizat de lideri vânduți, mai bine păstrați-vă demnitatea. Până când nu veți fi siguri că cei care vă conduc în stradă nu stau la masă cu dușmanul și până când nu veți decide că nu plecați din piață până nu obțineți ce meritați, orice ieșire este doar un exercițiu de ridicol. Nu mai fiți masă de manevră pentru sandvișuri și like-uri. Ocupați-vă timpul cu ceva util, pentru că democrația de vuvuzea nu a adus niciodată pâine pe masă, ci doar profit de imagine pentru șmecherii de la tribună.
